Login
Inregistrare
Recuperare parola
In caz ca ai uitat parola, introdu in campul de mai jos adresa de email si se va trimite un email cu link pentru resetarea parolei.
Abonare newsletter zilnic!
Alerte fiscale, noutăți legislative, bază de date de spețe actualizată zilnic!
Impozit pe venituri din comerț prin Amazon
Răzvan Bălteanu
Valabil la 3 Septembrie 2021
Situatie de fapt:
SRL platitor de TVA, impozit pe venit efectueaza vanzari de bunuri pe platforma Amazon in EU. Depozitul de marfa este in Germania si livrarile se fac atat in Germania cat si in alte state EU.
SRL-ul are cod TVA de Germania. SRL-ul este :
a) inregistrat in OSS (fie la cerere, fie a depasit plafonul de 10,000EUR);
b) neinregistrat in OSS (vanzari sub plafon).
Intrebare: :
Cum se declara si se plateste impozitul pe venit in Romania? In ce declaratii si care sunt diferentele intre cele doua scenarii (inregistrat in OSS sau nu)?
Indiferent dacă societatea este înregistrată sau nu în scopuri de TVA (în România sau în alt stat), înregistrată sau nu în sistemul OSS, impozitul pe venitul microintreprinderilor este reglementat separat de sistemul taxei pe valoarea adaugată.
Astfel, impozitul pe venitul microintreprinderilor este reglementat de Titlul III din Legea 227/2015 privind Codul fiscal și este obligatoriu conform art. 48 alin. (1) Cod fiscal, dacă sunt indeplinite următoarele condiții la 31 decembrie a anului fiscal precedent:
– Este o persoană juridică română;
– A realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 1.000.000 euro;
– Capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
– Nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.
Cotele de impozitare sunt reglementate de art. 51 Cod fiscal astfel:
– 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulți salariați;
– 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
Prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care:
a) Au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) Au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microintrepridnerilor este reglementată de art. 53 Cod fiscal și o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
– Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
– Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
– Veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
– Veniturile din subvenții;
– Veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
– Veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
– Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
– Veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
– Veniturile din diferențe de curs valutar;
– Veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
– Valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
– Veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
– Despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
– Veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
– Dividendele primite de la o persoană juridică română.
La baza impozabilă se adaugă următoarele:
– Valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
– In trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului; în cazul microîntreprinderilor care devin plătitoare de impozit pe profit potrivit art. 48 alin. (3^1) şi art. 52, această diferenţă reprezintă elemente similare veniturilor în primul trimestru pentru care datorează impozit pe profit; în cazul microîntreprinderilor care exercită opţiunea prevăzută la art. 48 alin. (3^1) sau depăşesc limita veniturilor, conform art. 52, în primul trimestru al anului fiscal, diferenţa respectivă nu reprezintă elemente similare veniturilor în acest prim trimestru.
– Rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;
– Rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
Potrivit art. 56 Cod fiscal, calculul și plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, adică trimestrial, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor (Declarația 100).
Reglementare:
- Legea 227/2015 privind Codul fiscal
Impozit pe venituri din comerț prin Amazon
Articol scris in data de: 3 Septembrie 2021
Autor: Răzvan Bălteanu
Situatie de fapt:
SRL platitor de TVA, impozit pe venit efectueaza vanzari de bunuri pe platforma Amazon in EU. Depozitul de marfa este in Germania si livrarile se fac atat in Germania cat si in alte state EU.
SRL-ul are cod TVA de Germania. SRL-ul este :
a) inregistrat in OSS (fie la cerere, fie a depasit plafonul de 10,000EUR);
b) neinregistrat in OSS (vanzari sub plafon).
Intrebare: :
Cum se declara si se plateste impozitul pe venit in Romania? In ce declaratii si care sunt diferentele intre cele doua scenarii (inregistrat in OSS sau nu)?
Indiferent dacă societatea este înregistrată sau nu în scopuri de TVA (în România sau în alt stat), înregistrată sau nu în sistemul OSS, impozitul pe venitul microintreprinderilor este reglementat separat de sistemul taxei pe valoarea adaugată.
Astfel, impozitul pe venitul microintreprinderilor este reglementat de Titlul III din Legea 227/2015 privind Codul fiscal și este obligatoriu conform art. 48 alin. (1) Cod fiscal, dacă sunt indeplinite următoarele condiții la 31 decembrie a anului fiscal precedent:
– Este o persoană juridică română;
– A realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 1.000.000 euro;
– Capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
– Nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.
Cotele de impozitare sunt reglementate de art. 51 Cod fiscal astfel:
– 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulți salariați;
– 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
Prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care:
a) Au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) Au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microintrepridnerilor este reglementată de art. 53 Cod fiscal și o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
– Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
– Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
– Veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
– Veniturile din subvenții;
– Veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
– Veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
– Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
– Veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
– Veniturile din diferențe de curs valutar;
– Veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
– Valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
– Veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
– Despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
– Veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
– Dividendele primite de la o persoană juridică română.
La baza impozabilă se adaugă următoarele:
– Valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
– In trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului; în cazul microîntreprinderilor care devin plătitoare de impozit pe profit potrivit art. 48 alin. (3^1) şi art. 52, această diferenţă reprezintă elemente similare veniturilor în primul trimestru pentru care datorează impozit pe profit; în cazul microîntreprinderilor care exercită opţiunea prevăzută la art. 48 alin. (3^1) sau depăşesc limita veniturilor, conform art. 52, în primul trimestru al anului fiscal, diferenţa respectivă nu reprezintă elemente similare veniturilor în acest prim trimestru.
– Rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;
– Rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
Potrivit art. 56 Cod fiscal, calculul și plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, adică trimestrial, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor (Declarația 100).
Reglementare:
- Legea 227/2015 privind Codul fiscal