I). Preliminarii
În Monitorul Oficial al României nr. 859 din 14 octombrie 2026 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 1163/2026 pentru aprobarea Procedurii de atragere a răspunderii solidare reglementată de dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (denumit în continuare Ordinul ANAF nr. 1163/2026 ), ordin ce a intrat în vigoare la data de 14.10.2026, iar în Monitorul Oficial al României nr. 859 bis din 14 octombrie 2026 a fost publicată Procedura de atragere a răspunderii solidare reglementată de dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (denumităîn continuare Procedura ).
La data intrării în vigoare Ordinului ANAF nr. 1163/2026 (14.10.2026) s-a abrogat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014, cu modificările şi completările ulterioare.
Atragerea răspunderii solidare prevăzută de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Codul de procedură fiscală), se realizează de către organele fiscale centrale care administrează creanțele fiscale ale debitorilor, prin organele de executare silită.
Atragerea răspunderii solidare se poate realiza față de persoanele fizice și/sau juridice, după caz, care, potrivit legii, pot răspunde în solidar cu debitorul pentru plata obligațiilor fiscale restante înregistrate de acesta, astfel cum sunt definite la art. 157 din Codul de procedură fiscală.
În sensul Procedurii, până la emiterea Deciziei de atragere a răspunderii solidare, acestea sunt denumite persoane vizate de procedura de atragere a răspunderii solidare, iar după emiterea deciziei sunt denumite persoane răspunzătoare.
Reținem că, atragerea răspunderii solidare are în vedere obligațiile fiscale principale și accesorii restante existente în sold, în evidența fiscală a debitorului, la data atragerii răspunderii solidare, aferente perioadei în care persoanele vizate au avut calitatea sau au realizat conduita care poate sta la baza atragerii răspunderii solidare, doar în limita sumelor rezultate ca urmare a acțiunilor sau inacțiunilor persoanelor vizate, săvârșite cu încălcarea dispozițiilor legale și care au condus la neachitarea acestora.
II. Despre Procedura de atragere a răspunderii solidare a persoanelor răspunzătoare potrivit art. 25 alin. 2 indice 1 din Codul de procedură fiscală
De reținut că Procedura de atragere a răspunderii solidare potrivit art. 25 alin. 2 indice 1 din Codul de procedură fiscală se aplică persoanelor care au determinat, cu rea-credință, acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.
Atragerea răspunderii solidare se realizează pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, existente în sold în evidența fiscală la data atragerii răspunderii solidare, aferente perioadei în care persoana răspunzătoare a avut calitatea sau a exercitat conduita care stă la baza atragerii răspunderii.
Obligațiile fiscale care stau la baza atragerii răspunderii solidare se stabilesc în ordinea vechimii acestora, cu individualizarea titlurilor de creanță/titlurilor executorii, a naturii obligațiilor fiscale, a perioadelor fiscale aferente și a soldului existent la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare.
III.Ce faptapoate fundamenta atragerea răspunderii solidare?
Fapta care poate fundamenta atragerea răspunderii solidare constă în acțiunea sau inacțiunea prin care persoana răspunzătoare a determinat, cu rea-credință, acumularea obligațiilor fiscale restante și sustragerea acestora de la plată.
Subliniem faptul că în aplicarea prevederilor art. 25alin. 2 indice 1 din Codul de procedură fiscală, organul de executare silită analizează cumulativ cele două componente ale conduitei imputate:
a) acumularea obligațiilor fiscale restante, respectiv conduita prin care persoana răspunzătoare a determinat menținerea, majorarea sau declararea obligațiilor fiscale fără achitarea acestora;
b) sustragerea de la plata obligațiilor fiscale restante, respectiv conduita prin care persoana răspunzătoare a împiedicat, a diminuat sau a eludat posibilitatea achitării ori recuperării obligațiilor fiscale restante. (pct. 25.2 din Procedură).
În funcție de situația concretă prevăzută la pct. 25.2 din Procedură, fapta poate consta, fără a se limita la acestea, în:
a) continuarea activității debitorului cu acumularea de obligații fiscale, fără adoptarea unor măsuri reale pentru plata acestora;
b) utilizarea disponibilităților bănești ale debitorului pentru alte destinații decât plata obligațiilor fiscale scadente;
c) efectuarea de plăți selective către alți creditori, persoane afiliate, asociați, acționari, administratori sau alte persoane, în detrimentul obligațiilor fiscale;
d) retragerea de numerar, transferul de fonduri sau efectuarea unor operațiuni fără justificare economică reală, cu efect asupra neachitării obligațiilor fiscale;
e) nedeclararea, declararea incompletă ori declararea cu întârziere a obligațiilor fiscale, însoțită de neplata acestora;
f) diminuarea patrimoniului debitorului prin transferuri, cesiuni, plăți, compensări sau alte operațiuni care au afectat posibilitatea de recuperare a obligațiilor fiscale;
g) ascunderea veniturilor, activelor sau disponibilităților bănești ale debitorului;
h) continuarea acumulării de obligații fiscale în perioada de dificultate financiară, deși persoana răspunzătoare avea cunoștință despre imposibilitatea achitării obligațiilor fiscale restante;
i) orice altă conduită prin care persoana răspunzătoare a determinat atât acumularea obligațiilor fiscale, cât și sustragerea acestora de la plată.
IV.Cum se stabilește reaua-credință ?
Pentru stabilirea relei-credințe, organul de executare silită poate avea în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele elemente:
a) cunoașterea de către persoana răspunzătoare a obligațiilor fiscale scadente și neachitarea acestora, având în vedere calitatea și atribuțiile sale;
b) existența unor disponibilități bănești sau resurse patrimoniale care puteau fi utilizate pentru plata obligațiilor fiscale, dar au fost direcționate către alte destinații;
c) efectuarea de plăți către alte persoane, în timp ce obligațiile fiscale au rămas neachitate;
d) transferul de fonduri sau active către persoane afiliate, persoane interpuse, asociați, acționari, administratori ori alte persoane aflate în relații relevante cu debitorul;
e) retragerea de numerar ori efectuarea unor operațiuni fără justificare economică, în contextul existenței obligațiilor fiscale restante;
f) ascunderea sau diminuarea patrimoniului debitorului într-o perioadă în care obligațiile fiscale erau scadente;
g) nepunerea la dispoziția organului fiscal sau a administratorului/lichidatorului judiciar a documentelor contabile ori furnizarea unor informații incomplete sau neconforme;
h) caracterul repetat, sistematic sau îndelungat al conduitei de acumulare și neplată a obligațiilor fiscale;
i) existența unor constatări ale administratorului judiciar/lichidatorului judiciar privind cauzele insolvenței și persoanele responsabile;
j) orice alte împrejurări din care rezultă că persoana răspunzătoare a cunoscut situația fiscală și financiară a debitorului și a urmărit ori a acceptat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
V. Care sunt obligațiile fiscale pentru care poate fi atrasă răspunderea solidară?
De reținut că răspunderea solidară se atrage pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, existente în sold în evidența fiscală la data atragerii răspunderii solidare, care au fost acumulate și sustrase de la plată urmare a conduitei persoanei răspunzătoare, sens în care organul de executare silită are în vedere:
a) perioada în care persoana răspunzătoare a avut calitatea sau a exercitat influența/conduita care fundamentează atragerea răspunderii;
b) perioada fiscală în care s-au născut obligațiile fiscale;
c) scadența/termenul de plată al obligațiilor fiscale principale și accesorii;
d) soldul obligațiilor fiscale la data solicitării deschiderii procedurii insolvenței;
e) soldul obligațiilor fiscale la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare;
f) obligațiile fiscale născute anterior solicitării deschiderii procedurii insolvenței, precum și obligațiile fiscale curente născute ulterior acestui moment, în măsura în care acestea au devenit restante, există în sold la data atragerii răspunderii solidare și au fost acumulate ori sustrase de la plată ca urmare a conduitei persoanei răspunzătoare, în perioada în care aceasta a avut calitatea care stă la baza atragerii răspunderii solidare.
VI. Cum stabilește organul de executare silită legătura de cauzalitate ?
Potrivit legiuitorului, organul de executare silită are obligația de a demonstra existența legăturii de cauzalitate dintre conduita persoanei răspunzătoare și acumularea, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale restante.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta presupune dovedirea faptului că:
a) persoana răspunzătoare avea atribuții în activitatea care a generat obligațiile fiscale restante;
b) obligațiile fiscale erau certe, lichide și exigibile în perioada analizată;
c) persoana răspunzătoare a acționat sau a omis să acționeze într-un mod care a determinat acumularea obligațiilor fiscale;
d) persoana răspunzătoare a determinat, prin acțiuni sau inacțiuni, sustragerea de la plată a obligațiilor fiscale;
e) conduita a avut ca efect menținerea obligațiilor fiscale restante în evidența fiscală a debitorului.
VII. Ce verificăriface organul de executare silită în vederea fundamentării atragerii răspunderii solidare?
În vederea fundamentării atragerii răspunderii solidare, organul de executare silită are în vedere, după caz, următoarele documente și informații:
a) cererea de deschidere a procedurii insolvenței și documentele anexate acesteia;
b) hotărârea instanței privind deschiderea procedurii insolvenței, dacă aceasta a fost pronunțată;
c) situația fiscală a debitorului la data solicitării deschiderii procedurii insolvenței și la data atragerii răspunderii solidare;
d) titlurile executorii și actele de executare silită emise împotriva debitorului;
e) declarațiile fiscale depuse, nedepuse, rectificative sau depuse cu întârziere;
f) documentele contabile ale debitorului;
g) extrasele de cont, rulajele bancare, documentele privind disponibilitățile bănești și plățile efectuate în perioada analizată;
h) documente privind plățile efectuate către alți creditori, asociați, acționari, administratori, persoane afiliate sau alte persoane;
i) documente privind transferuri de active, cesiuni, compensări, retrageri de numerar sau alte operațiuni patrimoniale;
j) informații din e-Factura, SAF-T, declarații informative și alte surse de date fiscale disponibile;
k) constatările organelor de inspecție fiscală, antifraudă fiscală, executare silită sau ale altor structuri competente privind nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale ale debitorului;
l) rapoartele întocmite de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar cu privire la cauzele care au determinat insolvența debitorului și persoanele responsabile, dacă acestea există;
m) documente ori constatări provenite de la activitatea de inspecție fiscală, antifraudă fiscală, sau alte structuri competente;
) documente privind calitatea, atribuțiile și perioada în care persoana vizată a exercitat funcția, mandatul, controlul sau influența asupra activității debitorului;
o) orice alte documente și informații relevante pentru stabilirea situației de fapt.
De reținut că nu fac obiectul atragerii răspunderii solidare potrivit art. 25 alin. 2 indice 1 Cod procedură fiscală, creanțele bugetare administrate de alți creditori bugetari care, potrivit legii, au obligația înscrierii creanțelor la masa credală în cadrul procedurii insolvenței.
În fine, amintim și faptul că, în cazul debitorului aflat în procedura insolvenței, beneficiar al unui ajutor de stat pentru care s-a dispus recuperarea, aceasta se realizează potrivit dispozițiilor speciale din materia ajutorului de stat și ale procedurii insolvenței, respectiv potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.