Tratamentul fiscal a lunei cesiuni de creanta intre persoane fizice

Situatie de fapt:

O persoana fizica face obiectul unui control privind situatia fiscala personala ca urmare a identificarii unui risc fiscal ridicat generat de creditarea companiei in care este asociat unic si administrator cu o suma care este calificata de organul fiscal ca facand parte din categoria celor care pot fi considerate ca avand risc fiscal. In perioada 2017-2020 compania in cauza a primit sume de bani de la sotul/sotia persoanei fizice, sume capitalizate corect in contul 462. In iulie 2020, printr-un contract de cesiune de creanta, fara titlu oneros, sotul/sotia decide sa cedeze aceasta creanta asociatului unic si administrator al companiei, printr-un contract neautentificat, dar recunoscut ca atare de catre organul fiscal, iar aceasta cesiune de creanta este inregistrata prin nota contabila 462=4551, marind suma cu care a fost creditata compania.

In perioada iulie – decembrie 2020 contabilul firmei recurge la o serie de inregistrari contabile de tipul 4551=401 prin care regularizeaza soldul debitor al contului 401, sold debitor generat de plati catre furnizori pentru care nu s-au identificat facturile de achizitie si pentru care nici nu s-a dedus TVA aferent si nici nu s-a inregistrat note contabile de cheltuieli (in proportie covarsitoare aceste plati au vizat achizitii de marfuri). O prima inadvertenta contabila vizezaza maniera defectuoasa in care contabilul a recurs la “inchiderea” soldurilor debitoare ale furnizorilor,fara a capitaliza aceste sume fara documente in cont 473. Organul fiscal a considerat ca diminuarea soldului contului 4551 este o realizare a creantei, impozitand-o cu10%, desi nu exista flux de numerar intre contul bancar al firmei si contul personal al asociatului unic si nici vreun document de compensare. Organul fiscal invoca, fara a proba aceste afirmatii, ca platile facute catre furnizori sunt in folosul persoanei fizice (asociatului unic), prevalandu-se de art. 11 din Codul Fiscal. Mentionez ca nu se poate aplica/invoca termenul de prescriptie, intreaga procedura de control fiscal fiind in ineriorul acestui termen.

Intrebare:

Rog opinie privind interpretarea organului fiscal, avand in vedere reglementarile din Codul Fiscal privind declararea si impunerea veniturilor din cesiuni de creanta, coroborat, eventual, cu faptul ca platile “in plus” catre furnizori, adica cele care au generat sold debitor cont 401, nu au avut impact fiscal la nivelul companiei, nici din perspectiva TVA si nici din perspectiva impozitului pe profit, nefiind contabilizate/declarate ca atare. Care articol/articole din Codul fiscal “ingaduie” o astfel de interpretare, adica o creanta presupus a fi “valorificata”, fara flux de numerar cert, sa poata fi impozitata.