Cand se utilizează randul 40 din declaratia 300?
Situatie de fapt:
O societate platitoare de TVA are o inspectie fiscala pentru verificarea perioadei 01.01.2017-31.03.2021, in urma careia se stabileste TVA de plata si penalitati de intarziere, respectiv de nedeclarare. Raportul fiscal si decizia de impunere sunt emise in data de 24.03.2022 si comunicate prin posta la data de 12.04.2022.
Intrebare:
Contribuabilul are obligatia declararii TVA-ului stabilit suplimentar in decontul de TVA la rd. 40 sau decizia de impunere este inregistrata din oficiu de catre organul fiscal? Mentionez ca inspectorul a spus ca se inregistreaza din oficiu, dar inca nu apare nimic in fisa pe platitor.
Acest TVA se compenseaza cu TVA-ul de recuperat pe care il are societatea in momentul de fata?
Ordinul ANAF 632/2021, în instrucțiunile de completare la D300, prevede:
Rândul 40 – se preia suma reprezentând diferenţa de TVA de plată stabilită de organele fiscale prin decizie comunicată persoanei impozabile, dar nestinsă până la data depunerii decontului de TVA. Nu se preiau sumele reprezentând TVA care, la data depunerii decontului, nu sunt considerate restante conform art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală sau potrivit altor legi. Sumele care devin ulterior restante se cuprind în decontul perioadei fiscale în care intervine această situaţie.
ART. 157 Obligații fiscale restante
(2) Nu sunt considerate obligații fiscale restante:
a) obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum şi celelalte obligaţii fiscale, care sunt condiţii de menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1); obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum şi celelalte obligaţii fiscale, care sunt condiţii de menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1);
b) obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;
b^1) obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit legii, care sunt garantate potrivit art. 210 – 211 sau art. 235;
c) obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat şi confirmat în condiţiile legii;
d) obligaţiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9);
e) creanţele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate potrivit art. 253, în limita diferenţei de preţ ce a fost aprobată la plata în rate.
Așadar după litera legii, suma stabilita prin decizia de impunere, ar fi necesar sa o raportati la randul 40, atat timp cat nu va regasiti într-una dintre situațiile enumerate la art. 157, alin. 2 din Codul de procedura fiscala și atat timp cat suma ramane nestinsa pana la data depunerii decontului de TVA următor datei comunicarii deciziei de impunere.
ART. 167 Compensarea
(1) Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
(5) în sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:
b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;
d) la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;
Așadar, dacă acel TVA de recuperat a fost solicitat la rambursare, TVA-ul suplimentar stabilit prin decizia de impunere se va compensa din oficiu cu TVA-ul de rambursat. În acest caz, consider ca suma stabilita suplimentar prin decizia de impunere, nu este nestinsa la data depunerii următorului decont de TVA, deci nu aveti obligatia de declararea a sumei stabilite suplimentar prin decizia de impunere la randul 40 din decont.
Reglementare:
- Codul de procedura fiscala;
- Ordinul 632/2021.