Eșalonarea obligațiilor fiscale se schimbă: contract de fideiusiune obligatoriu pentru firme
Guvernul a introdus prin Pachetul 2 de măsuri fiscale o modificare importantă privind eșalonarea la plată a datoriilor fiscale. Concret, debitorii persoane juridice vor fi obligați să prezinte un contract de fideiusiune în formă autentică pentru a putea beneficia de o eșalonare sau pentru a menține eșalonarea.
Ce este contractul de fideiusiune?
Contractul de fideiusiune este o garanție personală prin care o altă persoană (fideiusorul) se obligă să plătească în locul debitorului dacă acesta nu își onorează obligațiile fiscale.
Ce presupune contractul de fideiusiune? – Obligațiile fideiusorului
Conform contractului de fideiusiune, fideiusorul se obligă să achite:
- obligațiile fiscale care nu intră în eșalonare, dar trebuie plătite
- sumele eșalonate și dobânzile aferente pentru care nu există alte garanții
- obligațiile care condiționează menținerea eșalonării
- obligațiile fiscale scadente în perioada menținerii sau modificării eșalonării.
Practic, fideiusorul devine un „garant” al eșalonării, iar contractul de fideiusiune are valoare de titlu executoriu. Asta înseamnă că în cazul în care nu se plătesc datoriile, ANAF poate trece direct la executarea fideiusorului, fără procese suplimentare.
Când trebuie prezentat contractul de fideiusiune?
Noua reglementare (art. 193¹) detaliază mai multe situații și termene în care se prezintă contractul de fideiusiune:
- 30 de zile de la acordul de principiu – dacă există obligații fiscale de plată care nu fac obiectul eșalonării
- 5 zile de la comunicarea certificatului fiscal – dacă firma nu are bunuri sau acestea nu sunt suficiente pentru garanții
- 30 de zile de la acordul de principiu – pentru firmele înființate de mai puțin de 12 luni
- până la scadență – pentru obligațiile curente care trebuie achitate ca să se mențină eșalonarea
- 10 zile – dacă se solicită modificarea unei decizii de eșalonare
- odată cu cererea – când se cere menținerea valabilității unei eșalonări pierdute.
Cine este exceptat?
Atenție! Nu trebuie să prezinte contract de fideiusiune:
- debitorii exceptați prin art. 193 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: instituţiile publice, autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică, unităţile şi instituţiile de drept public, instituţiile de învăţământ superior de stat.
- dar și companiile unde statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar.
Ce se mai schimbă la eșalonarea obligațiilor fiscale?
Pe lângă introducerea contractului de fideiusiune, se mai prevăd și:
- obligația de a achita creanțele nestinse sau amenzile transmise spre recuperare în termen de 60 de zile
- posibilitatea de menținere a eșalonării o singură dată pe an, chiar dacă inițial aceasta a fost pierdută, dar numai dacă se prezintă și contract de fideiusiune
- stabilirea unor plafoane clare pentru eșalonările simple:
- persoane fizice: între 500 și 100.000 lei
- asocieri fără personalitate juridică: între 2.000 și 100.000 lei
- persoane juridice: între 5.000 și 400.000 lei.
- și o excepție importantă: firmele care depășesc plafonul, dar au de încasat sume certe și lichide de la autorități publice, pot primi eșalonare în limita acestor sume.
Ce trebuie să faci dacă vrei să beneficiezi de eșalonare?
Dacă întâmpini dificultăți în plata datoriilor ANAF poți solicita o eșalonare. În acest scop este important să analizezi dacă poți aduce garanții reale sau este nevoie de contractul de fideiusiune.
Dacă urmează să aplici la o eșalonare cu contract de fideiusiune atunci:
- fii atent la termenele stricte, în funcție de situația ta
- trebuie să fii conștient că fideiusorul este executat direct de ANAF dacă firma nu își respectă obligațiile și nu face plățile conform graficului de eșalonare
- este esențial să consulți un specialist fiscal sau juridic pentru redactarea contractului de fideiusiune, care trebuie încheiat în formă autentică.
Pachetul 2 de măsuri fiscale aduce o schimbare majoră în mecanismul eșalonărilor – firmele nu mai pot obține sau păstra eșalonarea decât cu garanția suplimentară a unui fideiusor. Pentru antreprenori, asta înseamnă un cost și o responsabilitate în plus, dar și un risc mai mare pentru persoanele sau firmele care acceptă să fie fideiusori.
