Aplicabilitatea dispozițiilor art. 76 alin. (4) lit. o) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal

Să analizăm art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal dar și pct. 12 alin. (19) din Normele date în aplicarea art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal, aprobate prin HG 1/2016:

ART. 76 – Definirea veniturilor din salarii și asimilate salariilor

(4) Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:

o) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activități dependente desfășurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv, inclusiv din activități dependente desfășurate la bordul navelor și aeronavelor operate în trafic internațional. Fac excepție veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România, care sunt impozabile în România numai în situația în care România are drept de impunere;

NM pct. 12 alin. (19):

(19) În aplicarea prevederilor art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal, veniturile din activități dependente desfășurate în străinătate și plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile și nu se declară în România potrivit prevederilor Codului fiscal.

Pentru ca veniturile în cauză să fie considerate neimpozabile în România, trebuie demonstrat că:

a) plătitorul de venituri nu este rezident în România;

b) condiția că aceste venituri să fie considerate ca fiind din activități dependente trebuie să rezulte din contractul încheiat între persoana în cauză și plătitorul de venituri și trebuie să nu îndeplinească cel puțin 4 dintre condițiile impuse de art. 7 pct. 3 din Codul fiscal:

– persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;

– persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;

– riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;

– activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;

– activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;

– persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;

– persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii;

Potrivit pct. 12 alin. (19) din Normele date în aplicarea art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal, dacă reușiți să demonstrați că  activitatea pe care o desfășoară persoana în cauză este o activitate dependentă, aceasta nu are nici obligația de declarare a acestor venituri în România.

Prin urmare, doar acea adeverință, în opinia mea, nu este de ajuns pentru a demonstra că activitatea pe care o prestează persoana în cauză este o activitate dependentă. Încercați să identificați în contractul semnat de persoana în cauză cu plătitorul de venituri cel puțin 4 condiții care contravin celor 7 enumerate de art. 7 pct. 3 din Codul fiscal pentru a demonstra că activitatea prestată este una dependentă cum ar fi:

– persoana în cauză NU dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, în sensul că angajatorul dispune unde își va desfăsura activitatea persoana în cauză

– persoana în cauză NU dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți angajatori simultan;

– activitatea NU se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei în cauză, aceasta folosind patrimoniul plătitorului de venituri;

– persoana în cauză NU dispune de libertatea de a desfășura activitatea cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane.

Reglementare:

• Legea 227/2015 privind Codul fiscasl
• HG 1/2016 privind Normele date în aplicarea Codului fiscal