Login
/subiect/societate-romana-efectuaza-tranzactii-imobiliare-cu-imobile-situate-in-turcia/
Înregistrare
Recuperare parola
În caz că ai uitat parola, introdu în câmpul de mai jos adresa de email și vei primi un email cu link pentru resetarea parolei.
Abonare newsletter zilnic!
[mailpoet_form id="3"]
Societate romana efectuaza tranzactii imobiliare cu imobile situate in Turcia
Adina Vlaicu
Valabil la 22 iulie 2020
Situatia de fapt:
O societate comerciala cu sediul in Romania doreste sa cumpere imobile in Turcia. Acestea vor fi renovate si revandute.
Intrebare:
1. Care sunt pasii de urmat? Societatea este obligata sa deschida punct de lucru in Turcia? Se se inregistreze acolo? Ce obligatii avem conform conventiei de dubla impunere?
2. Care este tratamentul contabil-fiscal? Trebuie sa tinem contabilitati separate si le cumulam aici? Unde platim impozit si ce impozit?
Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia defineste la Art. 5 sediul permanent, astfel:
“1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, un puţ petrolifer sau de extracţie a gazelor, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) i) un şantier de construcţii, de montaj sau un proiect de instalaţii, dar numai dacă un astfel de şantier sau proiect continuă pe o perioadă mai mare de 6 luni;
ii) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consulting, de o întreprindere prin intermediul salariaţilor sau al altui personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai cînd activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi şantier sau pentru un altul legat de aceasta) în ţară, pe o perioadă sau perioade care depăşesc în total 6 luni în cadrul oricărei perioade de 12 luni.
Statele contractante au dreptul ca, în conformitate cu legislaţia lor internă, să aplice impozitul la sursă din încasările brute sau să efectueze impunerea pe venitul net.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoană – alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 (curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, dacă aceste persoane acţionează în cadrul activităţii lor obişnuite) – acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activitate pe care acea persoană o desfăşoară pentru întreprindere, dacă o asemenea persoană:
a) dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acel stat, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activităţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent conform dispoziţiilor acelui paragraf;”
In concluzie, societatea din Romania va fi obligata sa-si infiinteze un sediu permanent in Turcia daca:
- santierul de renovare imobile dureaza mai mult de 6 luni;
- exista o persoana, care isi desfasoara activitatea in Turcia, imputernicita de societatea romana sa incheie contracte in numele societatii.
2. Veniturile imobiliare (asa cum sunt ele definite la Art. 6 din Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia) “sunt impozabile în statul contractant in care aceste bunuri sunt situate.”
Aceasta regula de impunere se aplica veniturilor obţinute:
– din exploatarea directă,
– din închirierea sau
– din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.
Tot Conventia de evitare a dublei impuneri stabileste, prin prevederile Art. 25, nediscriminarea in ceea ce priveste impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, si anume: impozitarea nu va fi stabilită în acel celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi, in concluzie cota de impozitare va fi cea conform legislatiei turce pentru o astfel de activitate.
Din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, conform Art. 275, alin. 1), lit. c) din Codul fiscal, locul livrarii de bunuri, in cazul bunurilor imobile, este locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului.
In concluzie, din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, tranzactiile imobiliare realizate de societatea romana cu bunuri imobile situate in Turcia nu sunt impozabile in Romania.
Reglementare:
- Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia
- Art. 275 – Cod fiscal
Acest răspuns vă este util?
Vă rugăm să ne lăsați o recenzie pe google:
Mulțumim!
Articol scris de catre Adina Vlaicu, in data de 22 iulie 2020.
Consultant fiscal, membru al Camerei Consultantilor Fiscali din Romania, cu o experienta in domeniul financiar de peste 15 ani, perioada in care am incercat sa gasesc solutii si raspunsuri la provocarile zilnice din domeniul economic, cu o atitudine proactiva si constienta de faptul ca numai o informare corecta si la timp iti poate asigura in societatea dinamica, contemporana noua, garantia reusitei care se defineste economic prin trei termeni: castig, venit sau profit.

Societate romana efectuaza tranzactii imobiliare cu imobile situate in Turcia
Articol scris in data de: 22 iulie 2020
Autor: Adina Vlaicu
Situatia de fapt:
O societate comerciala cu sediul in Romania doreste sa cumpere imobile in Turcia. Acestea vor fi renovate si revandute.
Intrebare:
1. Care sunt pasii de urmat? Societatea este obligata sa deschida punct de lucru in Turcia? Se se inregistreze acolo? Ce obligatii avem conform conventiei de dubla impunere?
2. Care este tratamentul contabil-fiscal? Trebuie sa tinem contabilitati separate si le cumulam aici? Unde platim impozit si ce impozit?
Raspuns
Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia defineste la Art. 5 sediul permanent, astfel:
“1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, un puţ petrolifer sau de extracţie a gazelor, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) i) un şantier de construcţii, de montaj sau un proiect de instalaţii, dar numai dacă un astfel de şantier sau proiect continuă pe o perioadă mai mare de 6 luni;
ii) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consulting, de o întreprindere prin intermediul salariaţilor sau al altui personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai cînd activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi şantier sau pentru un altul legat de aceasta) în ţară, pe o perioadă sau perioade care depăşesc în total 6 luni în cadrul oricărei perioade de 12 luni.
Statele contractante au dreptul ca, în conformitate cu legislaţia lor internă, să aplice impozitul la sursă din încasările brute sau să efectueze impunerea pe venitul net.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoană – alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 (curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, dacă aceste persoane acţionează în cadrul activităţii lor obişnuite) – acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activitate pe care acea persoană o desfăşoară pentru întreprindere, dacă o asemenea persoană:
a) dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acel stat, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activităţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent conform dispoziţiilor acelui paragraf;”
In concluzie, societatea din Romania va fi obligata sa-si infiinteze un sediu permanent in Turcia daca:
- santierul de renovare imobile dureaza mai mult de 6 luni;
- exista o persoana, care isi desfasoara activitatea in Turcia, imputernicita de societatea romana sa incheie contracte in numele societatii.
2. Veniturile imobiliare (asa cum sunt ele definite la Art. 6 din Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia) “sunt impozabile în statul contractant in care aceste bunuri sunt situate.”
Aceasta regula de impunere se aplica veniturilor obţinute:
– din exploatarea directă,
– din închirierea sau
– din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.
Tot Conventia de evitare a dublei impuneri stabileste, prin prevederile Art. 25, nediscriminarea in ceea ce priveste impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, si anume: impozitarea nu va fi stabilită în acel celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi, in concluzie cota de impozitare va fi cea conform legislatiei turce pentru o astfel de activitate.
Din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, conform Art. 275, alin. 1), lit. c) din Codul fiscal, locul livrarii de bunuri, in cazul bunurilor imobile, este locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului.
In concluzie, din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, tranzactiile imobiliare realizate de societatea romana cu bunuri imobile situate in Turcia nu sunt impozabile in Romania.
Reglementare:
- Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Turcia
- Art. 275 – Cod fiscal