Din punct de vedere contabil, stocurile trebuie evaluate  la cel mai mic dintre cost și valoarea netă realizabilă. Dacă valoarea netă realizabilă (adică prețul de vânzare estimat în condiții normale de afaceri minus costurile estimate necesare pentru finalizarea și vânzarea stocurilor) este mai mică decât costul de achiziție sau de producție, este necesară ajustarea valorii stocurilor. Astfel, în cazul în care marfa nu mai poate fi vândută, valoarea netă realizabilă este zero și trebuie recunoscută o ajustare pentru depreciere.

OMFP 1802/2014

88. ‐ (1) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Dacă marfa nu mai prezintă valoare și nu poate fi utilizată, ea ar trebui scoasă din evidență. Pentru scoaterea din gestiune a mărfurilor devenite inservibile se va emite un proces-verbal de casare, care va fi avizat de conducătorul entității.

Din punct de vedere al TVA

TVA-ul nu este necesar a fi ajustat atat timp cat faceți dovada distrugerii stocurilor. Dovada distrugerii stocurilor o face prin predarea lor unei firme specializate în colectarea și gestionarea deseurilor textile, poze, etc.

Art. 304: Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital

2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:

a)bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

 Norme metodologice

(10) În sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor de natura celor prevăzute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situaţii cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:

d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate şi pentru care se face dovada distrugerii;

(11) Situaţiile menţionate la alin. (10) nu sunt exhaustive; în orice altă situaţie în care persoana impozabilă aduce suficiente dovezi că bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligaţia ajustării taxei. De asemenea, situaţiile menţionate la alin. (10) pot fi aplicate cumulativ; de exemplu, pentru un stoc de produse există o pierdere datorată unor perisabilităţi, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradării calitative, ceea ce conduce la neajustarea taxei.

(12) Obligaţia de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, în sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. În situaţia în care organele de inspecţie fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proporţionalităţii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decât ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel încât sarcina persoanei impozabile să nu devină practic imposibilă sau extrem de dificilă.

(13) Ajustarea se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data achiziţiei bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (1). În situaţia în care nu se poate determina cota de la data achiziţiei se efectuează ajustarea utilizând cota de taxă în vigoare la data la care intervine obligaţia/dreptul de ajustare.              

Reglementare:

• OMFP 1802/2014 – art. 88;
• Codul Fiscal – art. 304, alin.2.