Rezerve din reevaluare: impozitare la trecerea de la micro la profit

Contul 1075 nu se regaseste în Planul de conturi. Contul corect pentru rezerve din reevaluare este 105 “Rezerve  din reevaluare” și 1175 “Rezultatul reportat din surplusul din rezerve din reevaluare”. Pentru aprofundare, în acest articol aveți detaliat, modul de calcul și contabilizare a rezervelor din reevaluare.

Din detaliile oferite pentru speța în cauză, înțeleg ca în perioada din 2022 (de cand societatea are rezervele create) și până în trimestrul 3 al anului 2023 (de cand societatea trece la impozit pe profit), societatea a avut vector micro. Așadar în perioada de micro, nu va incadrati la impozitarea rezervelor din reevaluare intrucat nu au fost deduse vreodată la calculul de impozit pe profit (Art.53, alin. 2, lit.c). Tinand cont de acest aspect, la calculul de impozit pe profit aferent trimestrului 3 din 2023, societatea nu tine cont de rezervele create în perioada când era micro (de soldul contul 105). Însă, incepand cu trimestrul 3 al anului 2023, de cand societatea devine platitoare de impozit pe profit, va calcula rezultatul fiscal după prevederile art.19: va tine cont de amortizarea fiscală și va determina diferenta ca element similar veniturilor (Art.26, alin.6). Diferenta respectiva, se impozitează și se face transferul rezervelor din reevaluare în contul 1175.

Art. 53: Baza impozabilă

(2) Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată potrivit alin. (1) se adaugă următoarele:

că)rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei rezervei, distribuirii acesteia către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;

Art. 19: Reguli generale

(1) Rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum şi pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile art. 31. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.

Pct.5 din Norme metodologice:

(1) În aplicarea art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul rezultatului fiscal, veniturile şi cheltuielile sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte sume care, din punct de vedere fiscal, sunt elemente similare veniturilor şi cheltuielilor.

(2) Exemple de elemente similare veniturilor:

b) rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale, potrivit prevederilor art. 26 alin. (6) şi (7) din Codul fiscal;

Art. 26: Provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve

(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă, inclusiv rezerva legală, se include în rezultatul fiscal, ca venituri impozabile sau elemente similare veniturilor, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării sub orice formă, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, sub orice formă, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.

 În cazul înregistrării unui surplus din reevaluare, amortizarea fiscală este egală cu cheltuiala cu amortizarea înregistrată în contabilitate. Totuși, diferența dintre amortizarea calculată având la bază valoarea reevaluată (justă) și amortizarea aferentă activului imobilizat înainte de reevaluare reprezintă un element similar veniturilor. Această diferență va fi luată în calcul la stabilirea rezultatului fiscal și va fi impozitată pe măsură ce se realizează amortizarea.

În situația înregistrării unei descresteri din reevaluare, conform art. 25 alin. 4, lit. l, cheltuielile din reevaluarea imobilizarilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o descreștere a valorii acestora sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Art. 25: Cheltuieli

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

l)cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;

La calculul rezultatului fiscal sunt neimpozabile veniturile reprezentand creșteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizarilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descresterile anterioare aferente aceleiași imobilizari. (Art. 23 lit. g).

Art. 23: Venituri neimpozabile

g)veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreşterile anterioare aferente aceleiaşi imobilizări;

Prin urmare, societatile platitoare de impozit pe profit vor deduce fie prin intermediul amortizarii fiscale, fie la scoaterea din evidenta a bunurilor, întreaga valoare a costului de achizitie, chiar dacă în urma reevaluării s-a înregistrat o descreștere a valorii acestora sub costul de achizitie.

 

Reglementare:

• Codul Fiscal – Art.53, alin. 2, lit.c); Art.19, alin.1; Art.26, alin.6; Art. 25 alin. 4, lit. l); Art. 23 lit. g).
• Norme metodologice date în aplicarea Codului Fiscal – pct. 5, alin. 1 și 2, lit. b)