TVA control: contestare prescripție sau pe fond

Prescripția se poate invoca pentru TVA legată de anii 2014–2018, dar numai dacă ANAF chiar stabilește obligații de plată pentru acei ani în actele de control. Termenul general este de 5 ani, iar el începe să curgă de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația (Cod procedură fiscală, art. 110). Termenul poate fi suspendat, inclusiv pe perioada cuprinsă între începerea inspecției și emiterea deciziei, dacă sunt respectate condițiile legale (Cod procedură fiscală, art. 111).

Info: 2018 s-a prescris în 11.03.2025 iar 2019 la 31.12.2025.

Totuși, invocarea prescripției ajută în mod real doar dacă, în RIF/decizia de impunere, ANAF are trecut la „perioadă” 01.01.2014–31.12.2018 (sau perioade din acei ani) și pune TVA suplimentară pe acele perioade. Dacă, în schimb, ANAF spune că problema este ajustarea făcută în decontul din 2019 (adică o corecție operată în 2019), atunci creanța pe care o stabilește este, de regulă, pe 2019, iar discuția se mută pe corectitudinea ajustării și pe cum se aplică art. 305 din Codul fiscal.

Din practica ANAF la soluționarea contestațiilor (vezi o decizie publicată aici), se vede că prescripția este tratată ca o limită: pentru anii prescriși nu se mai stabilesc obligații, iar ajustarea se acceptă doar pentru anii rămași neprescriși din perioada de 20 de ani (când vorbim de imobile).

Pe fond, în speța noastră trebuie stabilit în ce situație intrăm din art. 305 alin. (4):

-fie este „folosire în alte scopuri decât activitățile economice” – art. 305 alin. (4) lit. a);

– fie este bun de capital pentru care dreptul de deducere a fost limitat inițial, iar ulterior bunul ajunge să fie folosit într-o operațiune cu drept de deducere (de exemplu închiriere în regim taxabil) – art. 305 alin. (4) lit. c).

În funcție de încadrare, și modul de ajustare diferă, dar regula de bază este că la imobile ajustarea se face în cadrul perioadei de ajustare, pe ani, în condițiile din art. 305 alin. (5) lit. a) și art. 305 alin. (5) lit. c), nu ”totul o dată”.

Aici contestația merge pe două variante, după cum a calculat ANAF în 2025:

1. dacă ANAF tratează situația ca și cum nu mai avem drept la ajustare după ce imobilul a fost dat în chirie, atunci susținem că, odată ce imobilul este folosit pentru operațiuni cu drept de deducere, se activează ajustarea în favoarea societății, conform art. 305 alin. (4) lit. c) și art. 305 alin. (5) lit. c);

2. dacă ANAF spune că greșeala este că în 2019 s-a făcut ajustarea „integrală”, atunci cerem reîncadrarea corectă: dreptul la ajustare rămâne, dar se face recalculul conform art. 305, pe ani, în limitele legale, și se elimină eventualele dublări și erori de perioadă.

Mai este un punct important: ANAF poate să fi stabilit greșit de când începe perioada de ajustare. Faptul că investițiile au început în 2014 nu înseamnă automat că perioada de ajustare începe în 2014. Art. 305 alin. (3) spune de când începe perioada, în funcție de situație:

– pentru bun imobil construit: de la 1 ianuarie a anului recepției – art. 305 alin. (3) lit. b);

– pentru achiziție: de la 1 ianuarie a anului achiziției – art. 305 alin. (3) lit. c);

– pentru modernizare/transformare ≥ 20%: de la 1 ianuarie a anului primei utilizări după modernizare – art. 305 alin. (3) lit. d).

Dacă din documente reiese că recepția/punerea în funcțiune/prima utilizare este în 2019, atunci anii 2014–2018 nu ar trebui luați automat ca ani „din perioada de ajustare” pentru imobil (sau trebuie separați pe modernizări), deci și suma calculată ca „fără drept” pentru 2014–2018 devine discutabilă.

În plus, ANAF nu trebuie să confunde „într-un an nu am avut venituri” cu „nu există activitate economică”. La art. 305 contează destinația și utilizarea bunului și dreptul de deducere, nu doar existența veniturilor. Dacă imobilul a fost afectat închirierii în regim taxabil (contract/intenție, disponibilitate, demersuri, facturare când există chiriaș), se poate susține că bunul a fost în sfera activității economice, chiar dacă într-un an venitul a fost zero.

 

Reglementare:

• Codul Fiscal
• Codul de procedura fiscala