Instanța supremă: Se asimilează condițiilor speciale exclusiv activitatea desfășurată în grupa I sau/și grupa a II-a de muncă
Potrivit Deciziei nr. 5/23.02.2026, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a luat o decizie privind un recurs în interesul legii în materie civilă, decizie pe care o considerăm de interes pentru cititorii noștri.
Astfel, prin Decizia nr. 5/23.02.2026 în dosarul nr. 2460/1/2025 Completul competent să judece recursul în interesul legii în materie civilă a admis recursul în interesul legii formulat Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. i) şi alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, este asimilată condiţiilor speciale de muncă exclusiv perioada în care un salariat şi-a desfăşurat activitatea în grupa I şi/sau a II-a de muncă.
I. Data de la care este obligatorie Decizia instanței supreme nr. 5/23.02.2026
Potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Având în vedere că Decizia ÎCCJ nr. 5/23.02.2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I numărul 242 din 27 martie 2026, decizia respectivă a devenit obligatorie de la data de 27 martie 2026.
II. Ce a determinat formularea respectivului recurs în interesul legii?
Recursul în interesul legii mai sus menționat s-a impus a fi formulat având în vedere că problema de drept ce a format obiectul recursului respectiv fusese soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti, constatându-se existenţa mai multor orientări jurisprudenţiale divergente.
a). Într-o primă opinie s-a apreciat că pentru perioada anterioară datei de l aprilie 2001 încadrarea acestor locuri de muncă în grupele I şi a II-a de muncă şi plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanţă pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, aceasta impunând o singură condiţie, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
În opinia instanţelor care au împărtăşit acest punct de vedere, art. 30 alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010 nu trebuia interpretat ca o normă de excludere. Sensul normei introduse prin Legea nr. 74/2022 a fost să clarifice situaţia celor care au fost încadraţi în grupa I sau a II-a de muncă înainte de 1 aprilie 2001, în sensul că perioada respectivă va fi asimilată condiţiilor speciale, însă cu condiţia să îndeplinească şi celelalte condiţii prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv să facă parte din personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.
Potrivit art. 30 alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010, este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.
Potrivit art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr. 263/2010, în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) lit. i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui. (…)
b). Într-o a doua opinie s-a apreciat că pentru valorificarea perioadei de activitate desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condiţiilor speciale de muncă, pe temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, ce se desprind din textul art. 30 alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010, respectiv: salariatul să fi desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) şi activitatea să fi fost desfăşurată într-un loc de muncă încadrat conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.
Cauza încadrării în condiţii speciale a reprezentat tocmai faptul că anterior datei de 1 aprilie 2001 acele activităţi [cele ce se circumscriu dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] au fost încadrate de legiuitor în grupe superioare de muncă.
În plus, s-a plecat de la premisa că sintagma „anterior modificării legislative” cuprinsă în paragraful 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 [din perspectiva încadrării în condiţii speciale a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] se referă la perioada cuprinsă între momentul în care a fost reglementat de către legiuitor regimul juridic al condiţiilor de muncă (Legea nr. 19/2000 în vigoare începând cu data de 1 aprilie 2001) şi modificările intervenite prin Legea nr. 197/2021.
Astfel, s-a concluzionat că sunt încadrate în condiţii speciale de muncă activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 prestate de personalul implicat direct şi nemijlocit în procesul de producţie a energiei electrice ori în extracţia de cărbune după data de 1 aprilie 2001 şi este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. Cu alte cuvinte, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activităţile prestate pot fi doar asimilate stagiului realizat în condiţii speciale şi nu pot fi încadrate în condiţii speciale, întrucât regimul condiţiilor de muncă a fost instituit doar începând cu data de 1 aprilie 2001.
Având în vedere opiniile jurisprudenţiale divergente mai sus prezentate, prin Hotărârea nr. 73 din 4 decembrie 2025, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia a sesizat instanţa supremă cu soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. i) raportat la art. 30 alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificată/asimilată în condiţii speciale de muncă şi perioada în care un salariat a desfăşurat activităţi care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiţii normale de muncă).
Înalta Curte a apreciat, prin Decizia nr. 5/23.02.2026 pronunțată de această instanță, că cea de-a doua opinie este cea corectă pentru considerentele ce sunt prezentate pe larg în cadrul respectivei decizii.
Așadar, instanța supremă a apreciat că, pentru valorificarea perioadei de activitate desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condiţiilor speciale de muncă, pe temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, ce se desprind din textul art. 30 alin. 4 indice 4 din Legea nr. 263/2010, respectiv: salariatul să fi desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) şi activitatea să fi fost desfăşurată într-un loc de muncă încadrat conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.
