Conform art.25 alin.4 lit.c) , Codul Fiscal:

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

c) Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situații/condiții:

1. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;

2. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;

3. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;

4. Alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 și 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

5. Subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 – 3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

6. Produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcționarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

7. Alte bunuri decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 – 6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii;

Conform Normelor metodologice de la acest alineat “(3) În sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, condiția referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile se consideră îndeplinită atât în situația în care distrugerea se efectuează prin mijloace proprii, cât și în cazul în care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate către unități specializate.”

Avand in vedere cele expuse mai sus, intelegem ca marfurile aflate in stoc sunt degradate calitativ, aplicandu-se tratamentul fiscal prevazut la art. 25, alin. (4), lit. c), punctul 3, fiind necesara dovada distrugerii bunurilor pentru a se considera o cheltuiala deductibila, din punct de vedere fiscal.

Din punct de vedere contabil, la data constatarii sau la data deciziei de a scoate stocul de marfuri din evidente, in cazul  in care acestea nu mai pot fi valorificate in niciun mod, intocmindu-se un bon de consum in baza caruia se inregistreaza scoaterea din evidenta a stocului de marfa:

607 “Cheltuieli privind marfurile”    =    371 “ Marfuri”

Din punct de vedere al TVA-ului, conform art. 304 alin. 2 lit. a)

(2) Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul:

a) Bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

Conform normelor metodologice de la aceasta litera, punctul 78, alin. (10), lit. d), persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor (altele decat cele de natura bunurilor de capital) distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator, in situatii cum ar fi, de exemplu, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate si pentru care se face dovada distrugerii.

Obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate revine persoanei impozabile.

Reglementare:

Codul Fiscal, art. 25 si art.304