Atragerea răspunderii solidare a administratorului. Când se aplică și cum o poți evita
Mulți antreprenori cred că, dacă au un SRL (societate cu răspundere limitată), datoriile rămân întotdeauna în firmă, iar ei răspund doar în limita capitalului social (minim 500 de lei în prezent). Totuși, codul de procedură fiscală permite ca, în anumite situații, organul fiscal să atragă răspunderea solidară a administratorului pentru obligațiile fiscale ale firmei. Măsura nu se aplică automat și nu apare pentru orice restanță. Ea trebuie încadrată strict în cazurile prevăzute de lege și stabilită prin decizie individuală. Așadar, află din acest articol tot ce trebuie să știi despre atragerea răspunderii solidare a administratorului, când se aplică și cum o poți evita.
Ce presupune atragerea răspunderii solidare a administratorului?
Răspunderea solidară înseamnă că, alături de debitorul principal, adică firma, o altă persoană poate fi obligată să plătească aceeași creanță fiscală.
Ce presupune atragerea răspunderii solidare a administratorului? Presupune că administratorului i se poate cere să răspundă cu patrimoniul personal atât pentru obligațiile principale ale firmei pe care o reprezintă legal, cât și pentru accesoriile acumulate (penalități și dobânzi).
Când poate fi atrasă răspunderea administratorului?
1. administratorul a provocat insolvabilitatea firmei prin înstrăinarea sau ascunderea activelor
2. administratorul, în timpul mandatului, nu cere deschiderea procedurii insolvenței, deși avea această obligație legală
3. administratorul sau altă persoană a determinat cu rea-credință nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale
4. administratorul a determinat, cu rea-credință, restituirea ori rambursarea unor sume de bani de la buget fără ca ele să fie cuvenite firmei
5. administratorul a determinat, cu rea-credință, acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale restante.
Ce trebuie să dovedească organul fiscal?
Pentru antreprenori, acesta este un punct-cheie. Faptul că firma are datorii nu este suficient pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului. Organul fiscal trebuie să arate
- în ce ipoteză legală se încadrează situația
- care sunt faptele concrete
- care este legătura dintre conduita administratorului și prejudiciul fiscal
- și de ce se poate vorbi despre rea-credință.
Cum se face procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorului?
Răspunderea solidară a administratorului se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent, pentru fiecare persoană în parte, decizia fiind un act administrativ fiscal.
Totuși, trebuie avut în vedere faptul că înainte de emiterea deciziei, ANAF are obligația de a audia persoana vizată. După audiere, aceasta are dreptul să depună în scris un punct de vedere în termen de 5 zile lucrătoare. Mai mult, Codul de procedură fiscală spune expres că decizia emisă fără audierea persoanei este nulă. Este unul dintre cele mai importante elemente de apărare din toată procedura.
Ce trebuie să cuprindă decizia?
- datele persoanei răspunzătoare
- datele debitorului principal
- cuantumul și natura sumelor datorate
- termenul de plată
- temeiul legal și motivele de fapt ale angajării răspunderii
- răspunsul motivat al organului fiscal la punctul de vedere al persoanei audiate.
După emitere, decizia devine titlu executoriu la împlinirea termenului de plată prevăzut de lege.
Poți contesta decizia?
Da. Contestația împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării, la organul fiscal emitent. Dar atenție, este nevoie să prezinți orice probă care arată lipsa relei-credințe sau orice alt document care demontează temeiul ANAF.
Cum poți evita atragerea răspunderii solidare?
1. Primul pas – prevenția. Dacă acorzi o atenție sporită modului în care administrezi firma nu apar motive pentru atragerea răspunderii solidare.
2. În al doilea rând, nu lăsa obligațiile fiscale să se adune fără o imagine clară asupra lor. O firmă care amână constant taxele, fără plan real de redresare, intră într-o zonă de risc în care organul fiscal poate interpreta conduita ca fiind una de rea-credință.
3. De asemenea, evită orice transfer de active fără justificare economică reală și fără documente complete. Mutarea bunurilor din firmă, cedarea lor către afiliați sau ascunderea patrimoniului exact când datoriile cresc este una dintre cele mai riscante zone pentru administrator.
4. Totodată, tratează cu maximă prudență orice cerere de rambursare sau restituire către buget.
5. Nu în ultimul rând, dacă firma este în dificultate reală și nu își mai poate plăti datoriile, nu amâna analiza privind insolvența. Uneori, cea mai costisitoare decizie nu este o decizie greșită, ci lipsa oricărei decizii.
Și un sfat util: Păstrează tot: hotărârile asociaților, minutele interne, discuțiile despre cash-flow, solicitările către contabil, avocat sau consultant fiscal, încercările de restructurare și măsurile reale de redresare, orice document care te poate ajuta să demonstrezi că ai acționat corect și la timp.
Se poate cere atragerea răspunderii solidare a asociaților?
Da. Nici asociații nu scapă total de atragerea răspunderii solidare.
Pentru SRL, regula generală este în Legea societăților nr. 31/1990, art. 3 alin. (3):
„asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris”.
Asta înseamnă că simpla calitate de asociat nu atrage, în mod obișnuit, răspundere personală pentru datoriile firmei.
Totuși, Codul de procedură fiscală, art. 25 alin. (2) lit. b), vine cu noi precizări care spun că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar „administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, a activelor debitorului.”
Cu alte cuvinte, la SRL, asociatul poate fi tras la răspundere solidară numai dacă există această faptă concretă, nu doar pentru că deține părți sociale.
Ce ar trebui să rețină un antreprenor?
Mesajul pentru antreprenori este simplu: nu orice dificultate fiscală duce la răspundere solidară, dar pasivitatea, lipsa documentelor și deciziile luate prea târziu cresc mult riscul. Conformarea la timp, prudența în administrarea activelor și deciziile rapide atunci când firma intră în impas sunt cele mai bune forme de protecție.
