CCR: Un angajator NU poate să dispună încetarea CIM pentru un salariat care este plătit cu stimulent de inserție
În cadrul unui litigiu ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Timiş – Secţia I civilă, Societatea RCS & RDS – S.A. din Bucureşti – a ridicat excepția de neconstituționalitate privind art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
Excepția de neconstituționalitate mai sus amintită a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulată împotriva unei decizii prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al unui salariat care se afla în perioada de plată a stimulentului de inserţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut de către RCS & RDS – S.A., în esenţă, că există două motive care au determinat invocarea excepţiei:
1. impunerea unei obligaţii unui profesionist, fără a crea un mecanism prin care acesta să fie înştiinţat că are obligaţia stabilită în sarcina sa, respectiv interdicţia de a concedia un salariat pentru abateri grave de la disciplina muncii (încalcâdu-se astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie)[1], şi
2. crearea unei grave discriminări între salariaţii care beneficiază de stimulentul de inserţie şi cei care nu beneficiază de acest stimulent, primei categorii atribuindu-se o impunitate în detrimentul celei de-a doua categorii.
Autorul excepției- RCS & RDS – S.A. a considerat că, prin interzicerea de plano a concedierii, indiferent de cauzele acesteia, angajatorul este lipsit de accesul la instanţă, neputând practic să susţină în faţa acesteia oportunitatea, realitatea şi legalitatea unei eventuale desfaceri disciplinare a contractului individual de muncă.
Instanța de judecată- Tribunalul Timiş a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR)[2] care a respins, cu unanimitate de voturi, excepția respectivă și a constatat constituționalitatea prevederilor legale mai sus menționate, adică conformitatea prevederilor respective cu Constituția României, în raport cu criticile formulate.
În acest sens, în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 116/10.02.2025 a fost publicată Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 417/24.09.2024 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 10.02.2025) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa ?
CCR a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, dreptul la stimulentul de inserţie se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul (şi indemnizaţia lunară aferentă) pentru creşterea copilului, obţin venituri supuse impozitului.
Prin urmare, stimulentul de inserţie se cuvine persoanelor îndreptăţite ce revin în activitate înainte de epuizarea acestui concediu solicitat şi se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 4 ani în cazul copilului cu dizabilităţi.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 raportată la art. 16 din Constituţie, (…) instanţa de contencios constituţional a reţinut că reglementarea supusă controlului nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalităţii în drepturi, care, aşa cum a statuat în mod constant CCR în jurisprudenţa sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun un tratament juridic diferenţiat.
Ca atare, ţinând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, cât şi de necesitatea de a proteja procesul de creştere şi dezvoltare a copiilor, interdicţia prevăzută prin textele de lege criticate se aplică tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, şi are un caracter rezonabil şi proporţional.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la existenţa unui pretins tratament discriminatoriu între salariaţii/salariatele aflaţi/aflate în plata stimulentului de inserţie şi restul salariaţilor/salariatelor, (…) CCR a reţinut că, la data revenirii din concediul pentru creşterea copilului, salariatul/salariata are un statut special, definit de prevederile art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, ceea ce îl/o face să nu se mai afle într-o situaţie similară cu a altor salariaţi/salariate.
Dispoziţiile criticate au menirea de a preveni, în astfel de situaţii, conduita abuzivă a unor angajatori, soluţia legislativă reflectând opţiunea legiuitorului cu privire la protecţia socială a unor persoane aflate într-o situaţie aparte, şi anume salariaţii care se află în perioada de plată a stimulentului de inserţie. Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului nediscriminării, interdicţia concedierii salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserţie fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrat/încadrată un/o astfel de salariat/salariată. Aşadar, scopul normei este de a proteja orice angajat/angajată care se află în perioada de plată a stimulentului de inserţie.
Totodată, CCR a reţinut că interdicţia legală de concediere, prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, nu priveşte şi angajarea în sine a răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei, ci se limitează la concediere, ceea ce în cazul angajării răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei implică interdicţia de aplicare a sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, nu însă şi interdicţia de aplicare a unei alte sancţiuni disciplinare.
Aşadar, textul legal criticat interzice angajatorului să dispună doar încetarea raporturilor de muncă, nu şi sancţionarea disciplinară a salariatei/salariatului.
Prin urmare, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate amână concedierea pentru intervalul cât durează situaţia la care se referă, în scopul protecţiei salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserţie.
[1] A precizat autorul excepției că beneficiarul stimulentului de inserţie poate fi oricare dintre părinţi, iar cererea pentru plata stimulentului de inserţie se depune la compartimentul de specialitate al primăriei.
[2] CCR a observat că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, lit. b) a alin. (2) al art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată astfel: “salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserţie prevăzut la art. 7 alin. (1) şi (2);”.
