Login
Inregistrare
Recuperare parola
In caz ca ai uitat parola, introdu in campul de mai jos adresa de email si se va trimite un email cu link pentru resetarea parolei.
Abonare newsletter zilnic!
Webinar - Cum te pregătești pentru un control antifraudă?
Poate invoca angajatorul nulitatea unei clauze de neconcurență încheiată cu un fost salariat de-al său?
Mădălina Mihaela Moceanu
Valabil la 13 August 2024
Un angajator care a inserat o clauză de neconcurenţă printr-un Act adițional, anexă la contractul individual de muncă al unui salariat de-al său ne-a întreabat dacă apreciem că respectiva clauză de neconcurenţă poate produce vreun efect juridic, iar în caz afirmativ, angajatorul respectiv trebuie să plătească indemnizaţiile de neconcurenţă restante conform Actului adițional respectiv ?
Angajatorul a mai menționat și faptul că, respectând prevederile art. 20-24 din Codul Muncii, acesta a negociat şi semnat clauza de neconcurenţă cu salariatul său, clauză inclusă în Actul adițional- anexă la contractul individual de muncă; respectiva clauză prevedea restricţii cu privire la prestarea activităţii de către salariat la încetarea contractului individual de muncă, respectiv că acesta nu poate desfăşura nici în interes personal şi nici în beneficiul unui terţ restricţionat nicio activitate restricţionată în zona interzisă. Astfel, zona interzisă este Europa, activităţile restricţionate sunt orice activităţi similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, Terţii restrictionaţi sunt societăţi având acelaşi obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamnă obiectul de activitate al angajatorului.
Angajatorul respectiv a mai arătat că, actualmente, are dubii în ceea ce privește legalitatea clauzei de concurență respectivă și apreciază că aceasta este nulă absolut.
De asemenea, angajatorul a mai menționat că, după încetarea contractului individual de muncă al salariatului, urmare a demisiei acestuia, reprezentanta angajatorului-în speţă specialista în resurse umane a acestuia- a recunoscut valabilitatea acestei clauze de neconcurență prin intermediul corespondenţei electronice purtată, prin e-mail.
Mai mult a arătat angajatorul, la data de 25.06.2024, în urma notificării trimise prin poştă acestuia, a dispus achitarea, în contul deschis pe numele salariatului de la BCR -Secursala Lipsani a sumei de 2000 lei, reprezentând ”plată clauză de neconcurenţă”.
Iată răspunsul nostru: Prin întrebarea adresată de angajator în sensul dacă apreciem că respectiva clauză de neconcurenţă poate produce vreun efect juridic, angajatorul nostru dorește de fapt să cunoască dacă clauza respectivă este legală și poate produce efectele juridice prevăzute de Codul muncii sau dacă, din contră, clauza respectivă este nulă și, astfel, nu poate produce nici un efect juridic, deoarece ea încalcă prevederile art. 21 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 1 din Codul muncii.
Așadar, răspunzând punctual întrebării angajatorului, afirmăm că, dacă salariatul ar invoca nulitatea clauzei de concurență astfel redactată, am putea concluziona că da, o astfel de clauză este nulă, este lovită de nulitate.
În schimb, dacă angajatorul nostru ar invoca nulitatea clauzei de concurență astfel redactată, am putea concluziona că nu, o astfel de clauză nu este nulă întrucât angajatorul nu are posibilitatea legală de a invoca nulitatea unei astfel de clauze precar redactate chiar de către el.
Raportat concret la speța supusă analizei noastre de către angajator, observăm că salariatul nu are niciun interes să invoce nulitatea clauzei de concurență respectivă; ba mai mult, nu numai că nu invocă nulitatea, ci, din contă, salariatul apreciază respectiva clauză de concurență ca fiind perfect valabilă și, pe cale de consecință, dorește și plata indemnizaţiilor de neconcurenţă restante conform Actului adițional, anexă la contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul nostru.
Așa fiind, nefiind invocată nulitatea clauzei de concurență de către salariat,această clauză este valabilă, iar angajatorul nostru trebuie să plătească fostului salariat indemnizaţiile de neconcurenţă restante.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă (art. 23 alin. 2 din Codul muncii,).
Așadar, din coroborarea dispoziţiile art. 21 cu cele ale art. 23 din Codul muncii, mai sus amintite, rezultă că nulitatea clauzei de neconcurenţă pentru convenirea ei cu nerespectarea cerinţelor art. 21 alin. 2 din Codul muncii poate fi invocată doar de către salariat, nu şi de către angajator.
Dacă analizăm cuprinsul clauzei de neconcurenţă prevăzută în Actul adițional-anexă la contractul individual de muncă al fostului salariat al angajatorului nostru observăm că se menţionează că aria geografică unde aceasta nu poate desfăşura activitatea, este Europa, astfel încât sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Codul muncii, întrucât aria geografică nu poate fi un întreg continent, prin aceasta fiind interzis reclamantului dreptul la muncă în Europa, dat fiind că este imposibil să-i ceri acestuia să muncească pe un alt continent.
Textul de lege -art. 21 alin. 2 din Codul muncii- prevede aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, deci nu este suficientă indicarea unui întreg continent, ci această arie se referă doar la zona în care salariatul este în reală competiţie cu angajatorul, ceea ce restrânge o astfel de arie doar la zona de competiţie.
Activităţile ce sunt interzise salariatului sunt definite la modul general, ele implicând toate activităţile similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Codul muncii, deoarece aceste activităţi trebuie prevăzute în mod concret şi nu la modul general.
De asemenea, terţii restricţionaţi sunt toate societăţile care au acelaşi obiect de activitate cu angajatorul, lipsind nominalizarea acestora, aşa cum prevede art. 21 alin. 2 din Codul muncii
De asemenea, apreciem că aşa cum a fost prevăzută clauza de neconcurenţă în Actul adițional -anexa la contractul individual de muncă, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine, ceea ce este expres oprit de art. 23 alin. 1 din Codul muncii.
Chiar și așa, în speță prezentată de angajatorul nostru, clauza de neconcurenţă respectivă poate produce efecte juridice, chiar dacă ea încalcă prevederile art. 21 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 1 din Codul muncii, nefiind prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, și chiar dacă tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.Clauza de neconcurenţă respectivă poate produce efecte juridice întrucât salariatul nu a invocat nulitatea clauzei de neconcurență respectivă, ci, din contră, a considerat-o a fi valabil încheiată, solicitând angajatorului său plata indemnizaţiilor de neconcurenţă restante.
Important! Prevederile art. 21 alin. 2 din Codul muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectării de către angajator a principiului libertăţii muncii, astfel încât interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurenţă pentru neîndeplinirea condiţiilor reglementate de către art. 21 alin. 2 din Codul muncii aparţine doar salariatului lezat printr-o astfel de clauză, iar sancţiunea nerespectării acestor cerinţe este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.
Mai mult, din întrebarea angajatorului constatăm şi că angajatorul respectiv a achitat salariatului său, anterior, o indemnizaţie de neconcurenţă, în conformitate cu Actul adițional, anexă la contractul individual de muncă al salariatului , astfel încât constatăm şi recunoaşterea -indirectă- a angajatorului cu privire la valabilitatea clauzei de neconcurenţă.
Poate invoca angajatorul nulitatea unei clauze de neconcurență încheiată cu un fost salariat de-al său?
Articol scris in data de: 13 August 2024
Autor: Mădălina Mihaela Moceanu
Un angajator care a inserat o clauză de neconcurenţă printr-un Act adițional, anexă la contractul individual de muncă al unui salariat de-al său ne-a întreabat dacă apreciem că respectiva clauză de neconcurenţă poate produce vreun efect juridic, iar în caz afirmativ, angajatorul respectiv trebuie să plătească indemnizaţiile de neconcurenţă restante conform Actului adițional respectiv ?
Angajatorul a mai menționat și faptul că, respectând prevederile art. 20-24 din Codul Muncii, acesta a negociat şi semnat clauza de neconcurenţă cu salariatul său, clauză inclusă în Actul adițional- anexă la contractul individual de muncă; respectiva clauză prevedea restricţii cu privire la prestarea activităţii de către salariat la încetarea contractului individual de muncă, respectiv că acesta nu poate desfăşura nici în interes personal şi nici în beneficiul unui terţ restricţionat nicio activitate restricţionată în zona interzisă. Astfel, zona interzisă este Europa, activităţile restricţionate sunt orice activităţi similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, Terţii restrictionaţi sunt societăţi având acelaşi obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamnă obiectul de activitate al angajatorului.
Angajatorul respectiv a mai arătat că, actualmente, are dubii în ceea ce privește legalitatea clauzei de concurență respectivă și apreciază că aceasta este nulă absolut.
De asemenea, angajatorul a mai menționat că, după încetarea contractului individual de muncă al salariatului, urmare a demisiei acestuia, reprezentanta angajatorului-în speţă specialista în resurse umane a acestuia- a recunoscut valabilitatea acestei clauze de neconcurență prin intermediul corespondenţei electronice purtată, prin e-mail.
Mai mult a arătat angajatorul, la data de 25.06.2024, în urma notificării trimise prin poştă acestuia, a dispus achitarea, în contul deschis pe numele salariatului de la BCR -Secursala Lipsani a sumei de 2000 lei, reprezentând ”plată clauză de neconcurenţă”.
Iată răspunsul nostru: Prin întrebarea adresată de angajator în sensul dacă apreciem că respectiva clauză de neconcurenţă poate produce vreun efect juridic, angajatorul nostru dorește de fapt să cunoască dacă clauza respectivă este legală și poate produce efectele juridice prevăzute de Codul muncii sau dacă, din contră, clauza respectivă este nulă și, astfel, nu poate produce nici un efect juridic, deoarece ea încalcă prevederile art. 21 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 1 din Codul muncii.
Așadar, răspunzând punctual întrebării angajatorului, afirmăm că, dacă salariatul ar invoca nulitatea clauzei de concurență astfel redactată, am putea concluziona că da, o astfel de clauză este nulă, este lovită de nulitate.
În schimb, dacă angajatorul nostru ar invoca nulitatea clauzei de concurență astfel redactată, am putea concluziona că nu, o astfel de clauză nu este nulă întrucât angajatorul nu are posibilitatea legală de a invoca nulitatea unei astfel de clauze precar redactate chiar de către el.
Raportat concret la speța supusă analizei noastre de către angajator, observăm că salariatul nu are niciun interes să invoce nulitatea clauzei de concurență respectivă; ba mai mult, nu numai că nu invocă nulitatea, ci, din contă, salariatul apreciază respectiva clauză de concurență ca fiind perfect valabilă și, pe cale de consecință, dorește și plata indemnizaţiilor de neconcurenţă restante conform Actului adițional, anexă la contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul nostru.
Așa fiind, nefiind invocată nulitatea clauzei de concurență de către salariat,această clauză este valabilă, iar angajatorul nostru trebuie să plătească fostului salariat indemnizaţiile de neconcurenţă restante.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă (art. 23 alin. 2 din Codul muncii,).
Așadar, din coroborarea dispoziţiile art. 21 cu cele ale art. 23 din Codul muncii, mai sus amintite, rezultă că nulitatea clauzei de neconcurenţă pentru convenirea ei cu nerespectarea cerinţelor art. 21 alin. 2 din Codul muncii poate fi invocată doar de către salariat, nu şi de către angajator.
Dacă analizăm cuprinsul clauzei de neconcurenţă prevăzută în Actul adițional-anexă la contractul individual de muncă al fostului salariat al angajatorului nostru observăm că se menţionează că aria geografică unde aceasta nu poate desfăşura activitatea, este Europa, astfel încât sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Codul muncii, întrucât aria geografică nu poate fi un întreg continent, prin aceasta fiind interzis reclamantului dreptul la muncă în Europa, dat fiind că este imposibil să-i ceri acestuia să muncească pe un alt continent.
Textul de lege -art. 21 alin. 2 din Codul muncii- prevede aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, deci nu este suficientă indicarea unui întreg continent, ci această arie se referă doar la zona în care salariatul este în reală competiţie cu angajatorul, ceea ce restrânge o astfel de arie doar la zona de competiţie.
Activităţile ce sunt interzise salariatului sunt definite la modul general, ele implicând toate activităţile similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Codul muncii, deoarece aceste activităţi trebuie prevăzute în mod concret şi nu la modul general.
De asemenea, terţii restricţionaţi sunt toate societăţile care au acelaşi obiect de activitate cu angajatorul, lipsind nominalizarea acestora, aşa cum prevede art. 21 alin. 2 din Codul muncii
De asemenea, apreciem că aşa cum a fost prevăzută clauza de neconcurenţă în Actul adițional -anexa la contractul individual de muncă, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine, ceea ce este expres oprit de art. 23 alin. 1 din Codul muncii.
Chiar și așa, în speță prezentată de angajatorul nostru, clauza de neconcurenţă respectivă poate produce efecte juridice, chiar dacă ea încalcă prevederile art. 21 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 1 din Codul muncii, nefiind prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, și chiar dacă tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.Clauza de neconcurenţă respectivă poate produce efecte juridice întrucât salariatul nu a invocat nulitatea clauzei de neconcurență respectivă, ci, din contră, a considerat-o a fi valabil încheiată, solicitând angajatorului său plata indemnizaţiilor de neconcurenţă restante.
Important! Prevederile art. 21 alin. 2 din Codul muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectării de către angajator a principiului libertăţii muncii, astfel încât interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurenţă pentru neîndeplinirea condiţiilor reglementate de către art. 21 alin. 2 din Codul muncii aparţine doar salariatului lezat printr-o astfel de clauză, iar sancţiunea nerespectării acestor cerinţe este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.
Mai mult, din întrebarea angajatorului constatăm şi că angajatorul respectiv a achitat salariatului său, anterior, o indemnizaţie de neconcurenţă, în conformitate cu Actul adițional, anexă la contractul individual de muncă al salariatului , astfel încât constatăm şi recunoaşterea -indirectă- a angajatorului cu privire la valabilitatea clauzei de neconcurenţă.