Înțelegem că vorbim de o achiziție din Germania a unui vehicul second-hand pentru care furnizorul german a aplicat regimul special pentru bunuri second-hand (regimul marjei), beneficiar fiind o entitate (persoană impozabilă) din România, neînregistrată în scop de TVA.

În cazul regimului special pentru bunurile second-hand (art. 325 din Directiva de TVA UE 112 care a fost obligatoriu transpus în legislațiile locale ale statelor membre, inclusiv Germania, iar în România îl regăsim în Codul fiscal la art. 312) furnizorul este persoana obligată la calcularea și plata TVA la marja de profit.

Prin urmare, beneficiarul (persoana impozabilă neînregistrată în scop de TVA în România) nu are nicio obligație în sfera TVA în acest caz.

În ceea ce privește serviciile achiziționate din Germania de către persoana impozabilă (neînregistrată în scop de TVA) din România, exista într-adevăr obligația obținerii codului special de TVA (conform art. 317 (1) lit. c) înainte de primirea acestora dacă vorbim de servicii achiziționate și nu de cheltuieli accesorii livrării efectuate de furnizorul german, care urmează regimul tranzacției principale (livrarea taxabilă în Germania).

În cazul de față vorbim de cheltuieli accesorii livrării vehiculului second-hand, prin urmare este corectă facturarea acestora cu TVA 19% (cota de TVA a Germaniei).

Art. 286

(3) Baza de impozitare cuprinde următoarele:

(…)

b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii. 

Norme metodologice pct. 30

5) În sensul art. 286 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, orice cheltuieli accesorii efectuate de persoana care realizează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, chiar dacă fac obiectul unui contract separat. Există o singură livrare/prestare în cazul în care unul sau mai multe elemente trebuie considerate ca reprezentând tranzacția principală, în timp ce unul sau mai multe elemente trebuie considerate cheltuieli accesorii care beneficiază de tratamentul fiscal al tranzacției principale referitoare, printre altele, la locul livrării/prestării, cotele, scutirile ca și livrarea/prestarea de care sunt legate.

Art. 312

(2) Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii furnizori:

a) o persoană neimpozabilă;

b) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 292 alin. (2) lit. g);

c) o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital;

d) o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.

(4) În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) și (3), pentru care se exercită opțiunea prevăzută la alin. (3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea taxei aferente. (…)

(13) În condițiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligații:

a) să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 și 323 ;

b) să țină evidența operațiunilor pentru care se aplică regimul special.

 

Reglementare:

•  art. 312, 286 – Cod fiscal