În speța analizată, Persoana Fizică X, rezident fiscal în România, a încasat în anul 2019 o indemnizație de invaliditate/handicap acordată de autoritățile olandeze, în baza unui certificat de handicap emis acolo în 2016. ANAF a notificat contribuabilul pentru nedepunerea Declarației Unice privind veniturile din străinătate, iar ulterior, în lipsa unui răspuns, a emis o Decizie de impunere din oficiu pentru anul 2019.

Pentru evaluarea corectă a situației, este necesară analiza atât a naturii venitului, cât și a cadrului legal aplicabil între 2019 și până în present:

 Natura venitului – indemnizație de invaliditate/handicap (neimpozabilă)

Indemnizațiile de invaliditate/handicap plătite de un stat străin sunt tratate în România drept venituri neimpozabile.

Art. 62 Cod fiscal (Legea 227/2015, aplicabil pentru 2019 și menținut până în prezent) prevede:

• lit. a) „indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură primite în baza legilor de protecție socială”;
• lit. c) „indemnizațiile pentru incapacitate temporară sau permanentă de muncă, pensiile de invaliditate […] și orice alte prestații de această natură”.

Indemnizația PF X se încadrează în mod evident în aceste categorii. prin urmare, nu reprezintă venit impozabil în România.

Obligația de declarare – aplicabilă numai veniturilor impozabile

Obligația generală de declarare a veniturilor din străinătate în Declarația Unică este prevăzută de:

Art. 130 alin. (4) Cod fiscal (în vigoare în 2019 și în prezent):
„Contribuabilii care realizează venituri din străinătate supuse impozitului în România au obligația să le declare […]”.

Întrucât indemnizația analizată este neimpozabilă, PF X nu avea obligația depunerii Declarației Unice pentru anul 2019.

 De ce a emis ANAF notificarea – temei procedural, nu material

Notificarea transmisă PF X provine din procedura standard ANAF de analiză a informațiilor primite automat din străinătate (CRS/DAC2 și schimburi de date privind prestații sociale). Aceste raportări nu indică natura fiscală a veniturilor, ci doar existența lor.

Art. 58 Cod procedură fiscală permite ANAF să solicite depunerea unei declarații dacă există indicii suplimentare privind venituri nedeclarate.

Notificarea este, așadar, justificată procedural, dar nu stabilește caracterul impozabil al venitului.

Emiterea Deciziei de impunere din oficiu – legală formal, dar nefondată pe fond

În absența răspunsului contribuabilului, ANAF aplică procedura de impunere din oficiu:

• Art. 88 Cod procedură fiscală: „Dacă un contribuabil nu depune declarația fiscală, organul fiscal stabilește din oficiu obligațiile fiscale, pe baza informațiilor deținute.”
• Art. 107 C.proc.fisc.: presupune posibilitatea estimării bazei de impozitare.
• Procedura este detaliată prin OPANAF 2862/2019 – Formular 256 – Decizie de impunere din oficiu.

Această procedură este aplicată automat, însă presupune existența unei obligații fiscale reale, respectiv existența unui venit impozabil care trebuia declarat.

În lipsa acestei condiții (venit neimpozabil), decizia este neîntemeiată material, chiar dacă este emisă formal corect.

 Concluzie și cale de rezolvare

Din analiza tuturor prevederilor legale aplicabile între 2019–2025, rezultă clar că:

• indemnizația de invaliditate/handicap reprezintă venit neimpozabil (art. 62 Cod fiscal);
• PF X nu avea obligația depunerii Declarației Unice pentru anul 2019 (art. 130 alin. 4 Cod fiscal);
• decizia de impunere emisă în 2025 a fost generată exclusiv pe considerente procedurale, în lipsa unei declarații, fără a exista un temei material al impunerii.

În consecință, contribuabilul poate solicita anularea deciziei prin:

1. Depunerea unei Declarații Unice rectificative (2019) în care se declară venitul ca neimpozabil, situație în care ANAF este obligată să anuleze decizia (OPANAF 2862/2019); sau

2. Depunerea unei contestații în temeiul art. 268 Cod procedură fiscală, argumentând lipsa bazei legale pentru impunere.

 

Reglementare:

• Legea 227/2015 – art 62 / 130
• Legea 207/2015 – art 58/88 /107
• Ordin ANAF 2862/2019