Prin intermediul clauzei de mobilitate, angajatorul și angajatul consimt ca, datorită specificului muncii, responsabilitățile angajatului să nu fie legate de un anumit loc de muncă static. Această dispoziție implică acordarea de beneficii adiționale sub forma indemnizației de mobilitate. În astfel de cazuri, angajatul este cunoscut sub numele de „lucrător mobil”, deoarece locul său de muncă nu este static, ci se schimbă periodic. Acest concept este evidentiat, spre exemplu, în cazul șoferilor de camioane angajați de companii de transport de mărfuri, care călătoresc constant în diferite localități.

Consimțământul angajatului: Clauza de mobilitate trebuie să fie clară și trebuie să includă acordul salariatului la momentul semnării contractului. Condițiile și circumstanțele în care clauza poate fi activată trebuie să fie, de asemenea, specificate în mod clar.

Limite geografice: Clauza de mobilitate trebuie să precizeze limitele geografice în care se poate aplica. Spre exemplu, poate să definească o zonă geografică specifică în care salariatul poate fi solicitat să își desfășoare activitatea. Depășirea acestor limite poate fi posibilă numai prin intermediul delegării salariatului, cu acordarea tuturor drepturilor aferente acestui proces.

Compensații și beneficii: Salariații mobili cărora li se aplică această clauză de mobilitate pot beneficia de diferite compensații și beneficii. Acestea pot include indemnizații de mobilitate, decontarea cheltuielilor cu transportul, și alte drepturi suplimentare care sunt specificate în Regulamentul de Intern al Companiei.

Indemnizația de mobilitate este un venit distinct față de salariul de bază, care este acordată pentru a acoperi cheltuielile efectuate de un angajat în timpul îndeplinirii unei sarcini de serviciu. Această indemnizație este negociată între părți în momentul stabilirii clauzei de mobilitate. Există reguli specifice de impozitare pentru veniturile din indemnizația de mobilitate.

În plus, indemnizația de mobilitate, împreună cu alte 6 tipuri de venituri, poate fi considerată venit neimpozabil în limita unui plafon de 33% din salariul de bază, în conformitate cu regulamentele fiscale aplicabile. Este important ca indemnizația de mobilitate să fie înregistrată în Revisal și să fie stabilită în sumă fixă sau sub formă de spor la salariu conform legislației.

Modificarea Codului fiscal prin Legea 72/2022 a realizat, printre multe alte măsuri, încadrarea indemnizației de mobilitate în aceeași categorie fiscală cu indemnizațiile de delegare/detașare. Modificarea și-a produs efectele începând cu luna mai 2022. Angajatorul beneficiză, așadar, de o scutire de la plata taxelor salariale atât timp cât indemnizația de mobilitate se încadrează în anumite plafoane:

• în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărârea Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația;
• în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărârea Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază, corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația.

„Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate”

Prin OG nr. 16/2022 se prevede că:

– vor fi tratate fiscal în mod separat prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate, altele decât indemnizațiile de delegare, detașare ș.a. stabilite la art. 76 alin. (2) lit.k) din Codul fiscal; acestea nu vor fi impozabile în limita a 2,5 ori nivelul indemnizației pentru delegare/ detașare stabilit prin HG pentru bugetari, dar vor trebui adunate cu alte venituri primite de angajați (precum beneficiile extrasalariale) și, toate, trebuie să nu depășească 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. Tot ce depășește aceste plafoane (cel individual și cel global) va fi impozitat. 

Aceste aspecte sunt deosebit de importante atunci când se negociază clauzele de mobilitate și atunci când se gestionează beneficiile aferente acestora în contractele de muncă.

În plus, angajatorul va fi obligat să declare în D112 şi veniturile neimpozabile plătite salariaţilor: indemnizaţiile de delegare/detaşare, indemnizaţiile specifice detaşării transnaţionale, cele pentru clauza de mobilitate, contribuţiile la fondurile de pensii facultative, asigurările private de sănătate, serviciile turistice etc., întrucât ANAF va efectua o monitorizare mai atentă a acestor venituri neimpozabile.

Trebuie sa faceti distinctie intre diurna si indemnizatia de mobilitate. Distinctia se realizeaza in functie de locul de munca al salariatilor.

Delegarea reprezinta, potrivit art. 43 din Codul muncii, exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Asadar, salariatul delegat exercita temporar, pentru acelasi angajator, lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca. Conform art. 25 din Codul muncii:

(1) Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.

(2) Cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau modalitatile prestatiilor suplimentare in natura sunt specificate in contractul individual de munca.

Daca salariatii sunt angajati pentru a desfasura activitate in mai multe locuri de munca inseamna ca acestia nu sunt delegati ci sunt salariati mobili. Salariatii pot fi delegati, spre exemplu, daca sunt angajati sa presteze activitate la sediu (si in fapt presteaza activitate la sediu) si sunt trimisi de angajator temporar sa presteze activitate la un punct de lucru.

Salariatii din situatia expusa sunt salariati mobili intrucat nu isi desfasoara activitatea intr-un loc de munca fix.

Astfel, salariatii din situatia expusa beneficiaza de  indemnizatie de mobilitate neimpozabila daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

1)  se incadreaza in plafonul de 2,5 ori diurna stabilita pentru institutii publice in limita a 3 salarii de baza;

2)  se incadreaza in plafonul de 33 % din salariul de baza brut;

Acestea sunt prevazute la art 76 alin 4^1 din Codul fiscal: 

„ (4^1) Următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înțelesul impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/acordat potrivit legii:

a) prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. k), în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația de delegare/detașare, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice; „

In concluzie, se pot acorda atat diurna cat si clauza de mobilitate pentru ca se refera la aspecte total diferite.

Documentele justificative pot fi contractul de munca, act aditional care prevede acordarea acestei clauze de mobilitate daca activitatea nu se desfasoara intr-un loc fix.

Indemnizatia de mobilitate nu se justifica de catre salariat avand  acelasi regim ca si diurna.

Anggajatorul va trebui sa faca dovada ca salariatul nu are un loc de munca fix, acesta desfasurandu-si activitatea ca si salariat mobil la diferite locatii din tara. 

In opinia mea, este in regula completarea raportului o singura data pe luna, in conditiile in care mobilitatea se desfasoara constant, dar in zile diferite.

Consideram ca rapoartele de lucru de la interventii sunt documente justificative si contractele de prestari servicii.

 

Reglementare:

• Codul fiscal art 76 alin 4^1
• Codul Muncii – Legea 53/2003 art 25