Update 19.07.2021

Conform art.8 alin.1 din Legea 227 din 2015, sediul permanent este locul de desfasurarea a unei activitati de catre un nerezident.

Conform art.8 alin.3 din Legea 227 din 2015, un sediu permanent presupune un santier de constructii numai daca santierul dureaza mai mult de 6 luni.

1. Firma A face note contabile de acordare avans salariat. La sediul permanent din Germania se aplica contabilitatea in vigoare in Germania. Foarte bine ar fi ca salariatul sa depuna banii in casieria punctului de lucru din Germania.

Contul 481 este un cont bifunctional. In debitul lui se inregistreaza transferul de valori materiale si banesti dintre unitate si subunitate (301,302,303,341,361,371,381,5121,5311). In creditul lui se inregistreaza valori materiale si banesti primite de unitate de la subunitate (301,302,303,341,361,371,381,5121,5311).

ART. 8 – Definiția sediului permanent

(1) În înțelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile de la art. 5 “Sediul permanent” din modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, un atelier, precum și o mină, un puț de țiței sau de gaze, o carieră sau alte locuri de extracție a resurselor naturale, precum și locul în care continuă să se desfășoare o activitate cu activele și pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 33.

(3) Un sediu permanent presupune un șantier de construcții, un proiect de construcție, un ansamblu sau montaj ori activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni.

Contul 481 “Decontări între unitate şi subunităţi”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor între unitate şi subunităţile sale fără personalitate juridică,care conduc contabilitate proprie.

Contul 481 “Decontări între unitate şi subunităţi” este un cont bifuncţional.

În debitul contului 481 “Decontări între unitate şi subunităţi” se înregistrează:

– Valori materiale şi băneşti transferate subunităţilor (în contabilitatea unităţii) sau unităţii (în contabilitatea subunităţii) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

În creditul contului 481 “Decontări între unitate şi subunităţi” se înregistrează:

– Valori materiale şi băneşti primite de unitate de la subunităţi (în contabilitatea unităţii) sau cele primite de subunitate de la unitate (în contabilitatea subunităţilor) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

Soldul debitor al contului reprezintă sumele de încasat, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operaţiuni dincadrul unei entităţi cu subunităţi fără personalitate juridică.

Notele contabile in acest caz sunt:

           Inregistrarea contabila a avansului spre decontare:

            542     =          5121   15.000

Depunerea in casieria sediului permanent a sumei primite ca avans spre decontare:

            481     =          542     15.000

            Inregistrarile contabile de la sediul permanent trebuie facute de firma de contabilitate angajata in Germania pentru sediul permanent.

2. Recomandat este ca plata din acel cont deschis pentru punctul de lucru din Germania sa fie inregistrat in contabilitatea din Romania. Facturile de la furnizorii din Germania le veti inregistra si in contabilitatea din Romaniala la fel si plata lor.

Daca nu veti inregistra in contabilitatea din Romania facturile de la sediul permanent din Germania, nu le veti putea achita direct din contul deschis pentru sediul permanent, ci veti putea transfera din acel cont in contul sediului permanent sumele de bani pentru achitarea acelor facturi.

            481     =          5121

Factura catre clientul din Germania este neimpozabila in Romania din punctul de vedere al TVA conform art. 278 alin.4 litera a) din Legea 227 din 2015, pentru ca locul prestarii serviciului este acolo unde este situat bunul imobil.

ART. 278 – Locul prestării de servicii

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier; Norme metodologice

Societatea din Romania raporteaza in declaratia112 salariatii detasati in Germania conform Legii 16 din 2017 si plateste in acelasi timp statului roman impozitele retinute pe statul de plata aferente salariilor celor detasati.

3. La punctul de lucru din Germania nu veti inregistra salariile platite din contul de banca din Romania. Salariile vor fi declarate prin D112 statului roman si tot statului roman veti plati taxele. Nu veti plati taxe pe munca statului german.

            Daca salariatii isi vor desfasura activitatea pe teritoriul Germaniei mai mult de 183 de zile, dreptul de impozitare a salariilor revine statului German, asa cum prevad normele de aplicare a Legii 227 din 2015, la pct.12 alin.20-22.

(20) Veniturile din salarii obținute de contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfășurată într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România sunt impozabile în România dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care nu depășește perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfășoară activitatea și veniturile din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident în România.

(21) În situația în care contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal care au desfășurat activitatea dependentă în alt stat pentru o perioadă mai mică decât perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfășoară activitatea își prelungesc ulterior perioada de ședere în statul respectiv peste perioada prevăzută de convenție, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului străin.

După expirarea perioadei prevăzute în convenție, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România nu mai calculează, nu mai reține și nu mai virează impozitul pe venitul din salarii. Contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal datorează în statul străin impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfășurării activității în acel stat.

(22) Pentru veniturile din salarii obținute de contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfășurată într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, dreptul de impunere revine statului străin dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care depășește perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfășoară activitatea. În această situație, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România și care efectuează plata veniturilor din salarii către contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal nu are obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe venitul din salarii, întrucât dreptul de impunere revine statului străin în care persoana fizică își desfășoară activitatea.

4. Lunar se inregistreaza in Romania documentele primite pe teritoriul german.

Daca sediul permanent este inregistrat in Germania si plateste acolo impozit pe venitul obtinut, veti prelua anual rulajele conturilor de venituri si cheltuieli asa cum prevede conventia de evitare a dublei impuneri si asa cum prevede Legea 227 din 2015.

5. Prin debitarea si creditarea contului 481 se inregistreaza transferul valorilor materiale si banesti de la unitate catre punctul de lucru din Germania si invers.

            Pentru sediul permanent din Germania veti face analitice si veti inregistra prin debitarea si prin creditarea contului 481.

            Pentru transferuruile banesti veti inregistra:

            481     =          5121   pentru transferul banilor la punctul de lucru din Germania

            5121   =          481     pentru incasarea banilor de la punctul de lucru din Germania

            301/302/303 = 481  pentru tranasferul materiilor prime si materialelor auxiliare din Romania la punctul de lucru din Germania

            481     =          301/302/303 pentru transferul materiilor prime si materialelor auxiliare de la punctul de lucru din Germania in Romania

            Pentru contul 121 veti face analitic pentru punctul de lucru din Germania.

6. Depune lunar declaratia 300 si 394 privind facturile primite si facturile emise, depune lunar declartia 112 privind salariatii si trimestrial depune declaratia 100 privind impozitul pe profit. Anual pana in 25.03 depune declaratia 101 privind impozitul pe profit anual.

In functie de perioada fiscala inregistrata in Germania depune si acolo la punctul  de lucru declaratia privind TVA.

            Conform pct.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii 227 din 2015, impozitul platit unui stat strain se scade din impozitul pe profit daca se aplica conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu acel stat. Daca conventia prevede ca metoda de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul platit in statul strain se scade din impozitul pe profit de plata in Romania. Creditul acordat pentru impozitul platit intr-un an fiscal de sediul permanent statului strain nu poate depasi impozitul pe profit de plata in Romania.

            Pentru acordarea creditului din impozitul pe profit, trebuie sa aduceti un document prin care se atesta plata impozitului in statul cu care Romania are incheiata conventia de evitare a dublei impuneri.

            In declaratia 101 cu termen de depunere 25.03 a fiecarui an, in cazul dumneavostra, veti inregistra la rd.43.1 valoarea creditului fiscal extern.

ART. 39 – Evitarea dublei impuneri

(1) Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin.

(2) Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reținere la sursă care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reținerea și virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.

(6) Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu, sau la venitul obţinut din statul străin. Creditul se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau de către plătitorul de venit/agentul care reţine la sursă impozitul în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează un astfel de document. Pentru veniturile pentru care nu se realizează reţinerea la sursă, impozitul plătit în străinătate de persoana juridică se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau prin copia declaraţiei fiscale sau a documentului similar depusă/depus la autoritatea competentă străină însoţită de documentaţia care atestă plata acestuia, în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează documentul justificativ

Norme metodologice

39. (1) În aplicarea prevederilor art. 39 din Codul fiscal, impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin.

(2) Din punct de vedere fiscal, la sfârșitul anului fiscal, operațiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în monedă străină, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât și impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Națională a României.

(3) O persoană juridică română care desfășoară activități printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează rezultatul fiscal la nivelul întregii societăți, potrivit dispozițiilor titlului II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil și impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.

(4) Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispozițiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autoritățile fiscale a declarației privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declarații rectificative.

(5) Limitarea prevăzută la art. 39 alin. (6) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeași țară străină vor fi considerate ca având aceeași sursă.

(7) Când o persoană juridică rezidentă în România obține venituri/profituri care în conformitate cu prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitării în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevăzută în convenție, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, după caz.

(8) Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării metodei scutirii, pentru determinarea rezultatului fiscal la nivelul persoanei juridice române, veniturile și cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, potrivit art. 23 lit. n) din Codul fiscal, respectiv cheltuieli nedeductibile potrivit art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal.

 

Reglementare:

• Art.8 alin.1 din Legea 227 din 2015
• Art.8 alin.3 din Legea 227 din 2015
• Art. 278 alin.4 litera a) din Legea 227 din 2015
• Pct.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii 227 din 2015