Transfer de active de la societatea A la societatea B_tratament fiscal si contabil

ART 270

(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, și de pasive, realizat ca urmare a altor operațiuni decât divizarea sau fuziunea, precum vânzarea sau aportul în natură la capitalul unei societăți, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), în condițiile stabilite prin normele metodologice.

Norme de aplicare :

Pct 7 (8) Transferul de active prevăzut la art. 270 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri și/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau parțial de active. Se consideră transfer parțial de active, în sensul art. 270 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părți din activele investite într-o anumită ramură a activității economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să efectueze activități economice separate.

De asemenea, se consideră că transferul parțial are loc și în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activității aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activități economice în orice situație.

Pentru ca o operațiune să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 270 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să facă dovada intenției de a desfășura activitatea economică sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, și nu să lichideze imediat activitatea respectivă și, după caz, să vândă eventualele stocuri.

Primitorul activelor are obligația să transmită cedentului o declarație pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții. Pentru calificarea unei activități ca transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este autorizat pentru desfășurarea activității care i-a fost transferată sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate.

 În acest sens a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cazul C-497/01 – Zita Modes. Cerințele prevăzute de prezentul alineat nu se aplică în cazul divizării și fuziunii, care sunt în orice situație considerate transfer de active conform art. 270 alin. (7) din Codul fiscal.

(9) Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la alin. (7) este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent dacă este înregistrată în scopuri de taxă sau nu.

Beneficiarul va prelua toate drepturile și obligațiile cedentului, inclusiv pe cele privind livrările către sine prevăzute la art. 270 alin. (4) din Codul fiscal, ajustările deducerii prevăzute la art. 304 și 305 din Codul fiscal.

Dacă beneficiarul transferului este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal și nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui să plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a ajustărilor conform art. 270 alin. (4), art. 304, 305, 306 sau 332 din Codul fiscal, după caz, și să depună în acest sens declarația prevăzută la art. 324 alin. (8) din Codul fiscal. Momentul de referință pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci data obținerii bunului de către cedent, conform art. 305 sau 332 din Codul fiscal, după caz. Cedentul va trebui să transmită cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obținute după data aderării. Aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu implică anularea dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operațiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin opțiune, cu excepția situației în care se constată că tranzacția a fost taxată în scopuri fiscale.

Directiva TVA 112/2006:

(Directiva TVA): „În cazul unui transfer, indiferent dacă este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub formă de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei părți a acestora, statele membre pot considera că nu a avut loc nicio livrare de bunuri și că persoana căreia îi sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.”

1. Transfer prin vanzare

Cand transferul de active se realizeaza prin vanzare aceasta se va face in schimbul unui pret, spre deosebire de alte forme ale transferului de active care se realizeaza in schimbul titlurilor de participare la societatea beneficiara.

Cand transferul de active este realizat in schimbul unui pret operatiunea reprezinta o vanzare, chiar daca, conform Codului fiscal nu exista obligatia emiterii unei facturi.

Operatiunea considerata transfer de active neimpozabil conform art. 270 alin. (7) din Codul fiscal care, conform art. 320 alin. (12) din Codul fiscal, se va evidentia intr-un document intocmit de partile implicate in operatiune, fiecare parte primind un exemplar al acestuia.

Acest document trebuie sa contina urmatoarele informatii:

a) un numar de ordine secvential si data emiterii documentului;

b) data transferului;

c) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA, prevazut la art. 316, al ambelor parti, dupa caz;

d) o descriere exacta a operatiunii;

e) valoarea transferului.

La inregistrarea in contabilitate se vor avea in vedere prevederile pct. 440 – 441 din reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014:

440. -In contabilitate, veniturile din vanzari de bunuri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti.

440.- (1) Veniturile din vanzarea bunurilor se recunosc in momentul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;

b) entitatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o, in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;

c) marimea veniturilor poate fi evaluata in mod credibil;

d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre entitate; si

e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.

(2) Evaluarea momentului in care o entitate a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. “

De asemenea, conform pct. 283 din aceleasi reglementari contabile, inregistrarea in contabilitate a intrarii stocurilor se efectueaza la data transferului riscurilor si beneficiilor.

Astfel, cele doua societati vor avea in vedere aceste prevederi pentru a stabili momentul in care se recunosc in contabilitate veniturile si cheltuielile (in cazul vanzatorului), inregistrarea stocurilor si imobilizarilor (in cazul cumparatorului). Aplicarea corecta a acestor reglementari atrage si determinarea corecta a impozitului pe profit datorat in perioada fiscala in care se recunosc veniturile si cheltuielile.

Societatea vanzatoare va inregistra venitul din transfer atunci cand sunt indeplinite conditiile de mai sus pentru recunoasterea veniturilor prin formula contabila:

461 „Debitori diversi” = 7583 „Venituri din vanzarea activelor si alte operatiuni de capital” 500.000

Incasarea prin banca:

5121= 461  500.000

Elementele de activ transferate se scot din evidenta cu ajutorul contului 6583:

28X „Amortizari privind imobilizarile” = 213

6583 Cheltuieli privind activele cedate si alte operatiuni de capital =213

Inainte de asta se trece din 331 investitia in 213 mijloc fix:

213 = 331

Societatea beneficiara va inregistra elementele transferate in conturile corespunzatoare:

213 = 462 valoarea de transfer

Plata prin banca:

462 = 5121  500.000

La stabilirea amortizarii contabile a imobilizarilor corporale se vor avea in vedere duratele de utilizare economica si conditiile de utilizare a acestora.

La determinarea amortizarii fiscale se au in vedere prevederile din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe aprobat prin Hotararea 2139/2004.

Potrivit informatiilor cuprinse in Sectiunea III „Alte precizari”, punctul 3 din acest catalog, in cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de utilizare neconsumata, pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii in functiune, durata normala de utilizare ramasa), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normala de functionare ramasa.

In cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de functionare expirata sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normala de functionare se stabileste de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent.

Astfel, daca mijloacele fixe achizitionate nu au durata de functionare expirata recuperarea valorii de intrare se va face pe durata normala de functionare ramasa, pe baza informatiilor oferite de societatea vanzatoare (data punerii in functiune, durata normala de utilizare ramasa).

Daca mijloacele fixe achizitionate au durata de functionare expirata durata normala de functionare se va stabili pe baza datelor din raportul de evaluare.

Societatea care preda activele va trebui sa transmita societatii primitoare toate informatiile legate de activele transferate:

– data intrarii

– valoarea de achizitie;

– modernizari

– durata de utilizare

– amortizarea cumulata

– valoarea ramasa de amortizat

– durata de utilizare ramasa.

 

Reglementare:

• Codul fiscal art 270 alin 7 + norme de aplicare
• Ordinul 1802/2014 – privind reglementarile contabile