Tratamentul fiscal și juridic al facturilor emise anterior deschiderii procedurii de concordat preventiv

În contextul în care un client intră în procedura de concordat preventiv, apare deseori întrebarea dacă furnizorul poate storna facturile emise anterior deschiderii procedurii și dacă ulterior le poate refactura. Analiza necesită o abordare dublă: pe de o parte, trebuie verificate condițiile fiscale care permit ajustarea bazei de impozitare, iar pe de altă parte tratamentul juridic al creanțelor în cadrul concordatului. În continuare este prezentată o evaluare sintetică și profesională a acestor aspecte

 Situațiile în care Codul fiscal permite stornarea unei facturi și posibile interpretări în practică: in conformitate cu art. 287 din Codul fiscal prevede limitativ situațiile în care baza de impozitare poate fi redusă, respectiv:

• anularea totală sau parțială a operațiunii (serviciul nu s-a prestat sau prestația nu mai este datorată);
• refuzul total sau parțial al bunurilor/serviciilor;
• rezilierea sau denunțarea contractului cu efect asupra operațiunilor deja facturate;
• reduceri ulterioare de preț (discounturi);
• emiterea eronată a facturii.

În practică, organele fiscale verifică existența unei modificări reale și obiective a operațiunii economice. Dacă stornarea urmărește doar înlocuirea unei creanțe vechi cu una nouă, în scopul influențării ordinii de prioritate în procedura de prevenire a insolvenței sau al evitării riscului de neîncasare, există un risc ridicat ca autoritățile fiscale să considere ajustarea nejustificată, cu consecința reimpunerii TVA și a accesoriilor.

Concordatul preventiv este o procedură reglementată de Legea 85/2014, prin care debitorul aflat în dificultate financiară propune creditorilor un plan de restructurare care să permită continuarea activității și plata parțială/eșalonată a datoriilor.

În cadrul concordatului:

• Creanțele născute anterior deschiderii procedurii rămân integral valabile și devin creanțe supuse planului – nu se anulează și nu se stornează automat.
• Eventualele reduceri („haircut”) se aplică exclusiv dacă sunt votate de creditori și validate de instanță.
• Doar în acel moment există un temei juridic pentru a opera o stornare parțială în conformitate cu planul aprobat.
• Până atunci, creanța rămâne recunoscută la întreaga valoare facturată.

Impactul asupra TVA

Deschiderea procedurii de concordat nu constituie temei de ajustare a TVA. TVA colectată rămâne exigibilă, iar ajustarea acesteia se poate realiza doar în cazurile prevăzute de art. 287, cum ar fi reducerile de preț operate ca urmare a confirmării planului.

Până la aprobarea planului, TVA nu poate fi diminuată, iar neîncasarea creanței nu justifică ajustarea.

Presupunând prin absurd că stornarea ar fi posibilă din punct de vedere fiscal, apare o întrebare suplimentară: ar putea furnizorul să refactureze ulterior, după data deschiderii procedurii?

Această ipoteză teoretică conduce la punctul de mai jos:

Chiar în ipoteza – strict teoretică – în care stornarea ar fi justificată din punct de vedere fiscal (de exemplu, în situația unei erori sau a unei modificări reale a operațiunii), refacturarea ulterioară, după deschiderea procedurii de concordat, nu ar fi permisă sau ar fi profund neconformă. Motivele sunt următoarele:

a) Ar transforma artificial o creanță anterioară procedurii într-o creanță curentă

În concordatul preventiv, creanțele anterioare sunt tratate diferit față de creanțele curente.
Refacturarea după data deschiderii ar schimba în mod nelegitim momentul nașterii creanței, ceea ce ar afecta ordinea de prioritate și tratamentul legal al creditorilor. Administratorul concordatului nu poate valida astfel de practici, iar instanța le-ar considera lipsite de temei economic.

b) Ar genera un risc fiscal major

Autoritățile fiscale pot reîncadra operațiunea ca o tentativă de a modifica exigibilitatea TVA și baza de impozitare, ceea ce atrage respingerea ajustării, stabilirea de diferențe de TVA și accesorii.

c) Refacturarea ar încălca principiile procedurii

Scopul concordatului este restructurarea creanțelor anterioare, nu “resetarea” lor prin refacturare.
Creanțele curente sunt plătite preferențial și integral, astfel că refacturarea ar afecta egalitatea între creditori și ar putea fi calificată ca operațiune frauduloasă.

Concluzie

În concordat NU se pot storna facturile doar pentru că s-a deschis procedura.(Conform Cod fiscal și principiilor TVA.)

Ulterior, dacă planul de restructurare aprobat prevede reducerea creanței, atunci se va putea storna în măsura reducerii.

Nu pentru că “este în concordat”, ci pentru că exista un act juridic obligatoriu al instanței.

Aceasta este singura situație în care Legea 85/2014 determină o stornare — dar este o consecință a aprobării planului, nu a intrării în procedură.

Legea 85/2014 reglementează concordatul preventiv. Articole relevante:

• 15–22 – procedura concordatului
• 30–34 – tratamentul creanțelor și efectele planului
• 32 alin. (1) – planul de restructurare poate prevedea reduceri, amânări, conversii sau reorganizări ale creanțelor
• 34 alin. (2) – planul aprobat este obligatoriu pentru toți creditorii

 

Reglementare:

• Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 287
• Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă — dispoziţii privind procedura de concordat preventiv, crearea listelor de creanţe, votul creditorilor etc