Modificări recente privind stabilirea impozitului pentru chiriile plătite de persoanele juridice/alte entități
La sfârșitul anului 2025, după un parcurs legislativ extrem de sinuos, a fost adoptată Legea nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (denumită în continuare Legea nr. 239/2025), lege publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din data de 15 decembrie 2025 (în vigoare de la data de 18.12.2025) .
Printre alte categorii de măsuri, Legea nr. 239/2025 a adus, prin art. XII, modificări privind Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, inclusiv în ceea ce privește regulile privind stabilirea impozitului pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă.
Având în vedere aceste modificări, în prezentul articol ne-am propus să prezentăm noul cadru legislativ în materia respectivă.
Astfel, potrivit noilor reglentări în vigoare de la data de 01.01.2026, în cazul veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă (art. 84 indice 1 alin. 1 din Codul fiscal).
Ca și până la data de 01.01.2026, în situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata.
Tot astfel, potrivit noilor reglentări în vigoare de la data de 01.01.2026, venitul net din cedarea folosinţei bunurilor, altul decât venitul din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, se stabileşte la fiecare plată, de către plătitorii de venit, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra acestuia (art. 84 indice 1 alin. 3 din Codul fiscal)..
Potrivit art. 84 indice 1 alin. 4 din Codul fiscal, plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă au şi obligaţia de a calcula, reţine, declara şi plăti impozitul corespunzător sumelor plătite, precum şi de a elibera, la solicitarea proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, beneficiar de venit, un document care să ateste cuantumul impozitului pe venit reţinut şi plătit.
Referitor la impozitul datorat, reținem că acesta se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net şi se reţine la sursă, de către plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 84 indice 1 alin. 4 din Codul fiscal, la momentul plăţii veniturilor, conform prevederilor art. 84 indice 1 alin. 5 din Codul fiscal.
De asemenea, important de reținut, conform art. 84 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal, că impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
În acest context legislativ subliniem faptul că, contribuabilii nu au obligaţia de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
Legiuitorul mai arată că, prin excepţie de la prevederile art. 84 indice 1 alin. 3-alin. 6 din Codul fiscal, în situaţia în care venitul brut este plătit exclusiv în natură, precum şi în cazul sumelor reprezentând garanţie utilizată pentru plata chiriei stabilită prin contract, proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să stabilească venitul net anual prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra venitului brut, precum şi să calculeze şi să plătească impozitul pe venit. Impozitul anual datorat se stabileşte prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. 3 din Codul fiscal[1] (art. 84 indice 1 alin. 8 din Codul fiscal,).
Persoanele juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă declară veniturile prevăzute la art. 84 indice 1 alin. 8 din Codul fiscal, în declaraţia prevăzută la art. 132 alin. 2 din Codul fiscal[2], aferentă anului în care au fost realizate veniturile.
[1] Potrivit art. 122 alin. 3 din Codul fiscal, declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice se completează şi se depune la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor. Prevederea se aplică şi în situaţiile prevăzute la alin. (2).
[2] Potrivit art. 132 alin. 2 din Codul fiscal, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor, plătitorilor de venituri din pensii, plătitorilor de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorilor de venituri în baza contractelor de activitate sportivă, venituri din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, aceştia având obligaţia depunerii Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
La sfârșitul anului 2025, după un parcurs legislativ extrem de sinuos, a fost adoptată Legea nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (denumită în continuare Legea nr. 239/2025), lege publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din data de 15 decembrie 2025 (în vigoare de la data de 18.12.2025) .
Printre alte categorii de măsuri, Legea nr. 239/2025 a adus, prin art. XII, modificări privind Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, inclusiv în ceea ce privește regulile privind stabilirea impozitului pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă.
Având în vedere aceste modificări, în prezentul articol ne-am propus să prezentăm noul cadru legislativ în materia respectivă.
Astfel, potrivit noilor reglentări în vigoare de la data de 01.01.2026, în cazul veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă (art. 84 indice 1 alin. 1 din Codul fiscal).
Ca și până la data de 01.01.2026, în situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata.
Tot astfel, potrivit noilor reglentări în vigoare de la data de 01.01.2026, venitul net din cedarea folosinţei bunurilor, altul decât venitul din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, se stabileşte la fiecare plată, de către plătitorii de venit, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra acestuia (art. 84 indice 1 alin. 3 din Codul fiscal)..
Potrivit art. 84 indice 1 alin. 4 din Codul fiscal, plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă au şi obligaţia de a calcula, reţine, declara şi plăti impozitul corespunzător sumelor plătite, precum şi de a elibera, la solicitarea proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, beneficiar de venit, un document care să ateste cuantumul impozitului pe venit reţinut şi plătit.
Referitor la impozitul datorat, reținem că acesta se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net şi se reţine la sursă, de către plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 84 indice 1 alin. 4 din Codul fiscal, la momentul plăţii veniturilor, conform prevederilor art. 84 indice 1 alin. 5 din Codul fiscal.
De asemenea, important de reținut, conform art. 84 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal, că impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
În acest context legislativ subliniem faptul că, contribuabilii nu au obligaţia de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
Legiuitorul mai arată că, prin excepţie de la prevederile art. 84 indice 1 alin. 3-alin. 6 din Codul fiscal, în situaţia în care venitul brut este plătit exclusiv în natură, precum şi în cazul sumelor reprezentând garanţie utilizată pentru plata chiriei stabilită prin contract, proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să stabilească venitul net anual prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra venitului brut, precum şi să calculeze şi să plătească impozitul pe venit. Impozitul anual datorat se stabileşte prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. 3 din Codul fiscal[1] (art. 84 indice 1 alin. 8 din Codul fiscal,).
Persoanele juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă declară veniturile prevăzute la art. 84 indice 1 alin. 8 din Codul fiscal, în declaraţia prevăzută la art. 132 alin. 2 din Codul fiscal[2], aferentă anului în care au fost realizate veniturile.
[1] Potrivit art. 122 alin. 3 din Codul fiscal, declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice se completează şi se depune la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor. Prevederea se aplică şi în situaţiile prevăzute la alin. (2).
[2] Potrivit art. 132 alin. 2 din Codul fiscal, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor, plătitorilor de venituri din pensii, plătitorilor de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorilor de venituri în baza contractelor de activitate sportivă, venituri din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, aceştia având obligaţia depunerii Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
