Bilanțul contabil, pe înțelesul antreprenorilor: cine îl depune, când, cum și ce riști dacă îl ignori
Ca antreprenor, nu este suficient să știi doar câte vânzări ai avut luna trecută. Trebuie să știi întotdeauna unde se află firma ta, și cum arată concret patrimoniul firmei. Pentru asta, ai nevoie de bilanțul contabil, care îți oferă o imagine amplă a activității firmei. Află din acest articol ce este, cine îl depune, când și cum, dar și ce riști dacă îl ignori.
Ce este bilanțul contabil?
Bilanțul contabil este un document care îți prezintă situația financiară a firmei la un moment dat, pe o anumită perioadă (an/trimestru). Din bilanț poți afla:
- ce active are firma: bani în cont/casierie, creanțe (banii de încasat de la clienți), stocuri, echipamente, terenuri, clădiri, licențe sau alte resurse
- ce datorii are firma de plătit: furnizori, salarii, taxe, credite, leasinguri și alte obligații
- ce capitaluri proprii există (partea din firmă care aparține asociaților, după scăderea datoriilor din totalul activelor).
Cine depune bilanțul contabil?
Bilanțul contabil se depune de contribuabilii care au obligația legală de a întocmi situații financiare anuale (Legea contabilității la art. 1 alin. (1)-(4)). Aici intră, în principal:
- societățile
- ONG-urile
- cooperativele
- regiile autonome
- institutele naționale de cercetare-dezvoltare și alte persoane juridice cu sau fără scop patrimonial, precum și anumite subunități și entități prevăzute expres de lege
Atenție:
Deși documentele sunt pregătite de contabil, de directorul economic sau de firma de contabilitate care ține evidența contabilă, situațiile financiare anuale se semnează atât de persoana care le întocmește în condițiile legii, cât și de administratorul firmei sau persoana responsabilă cu gestionarea entității. Asta înseamnă că, deși bilanțul este întocmit de contabil, administratorul nu este absolvit de responsabilitate.
Când și cum se depune?
Bilanțul anual se depune după încheierea exercițiului financiar, astfel încât, firmele trebuie să îl depună în maxim 150 de zile de la data închiderii exercițiului financiar, iar celelalte persoane juridice în maxim 120 de zile.
Bilanțul interimar în schimb nu este un document care se depune obligatoriu de toate firmele, ci doar de firmele care optează pentru repartizarea trimestrială de dividende. Astfel, dacă repartizezi dividende, ai obligația de a întocmi un bilanț pentru perioada aferentă celei în care se repartizează. Situațiile financiare interimare se depun în termen de 30 de zile de la aprobarea lor de către adunarea generală a asociaților sau acționarilor.
Atât bilanțul anual, cât și cel trimestrial se depun online, cu semnătură electronică, prin portalul e-guvernare. Este obligatoriu ca în PDF-ul transmis la ANAF să fie incluse ca arhivă: notele explicative, raportul administratorilor, raportul de audit sau al cenzorilor (dacă este cazul), propunerea de repartizare a profitului/acoperire a pierderii și declarația de asumare a răspunderii pentru întocmirea situațiilor financiare.
La ce folosește bilanțul contabil?
Bilanțul contabil este nu doar un document prin care ANAF poate vedea situația firmei. Totodată, bilanțul contabil te ajută să înțelegi
- dacă firma își poate acoperi obligațiile curente
- cât de mare este gradul de îndatorare
- cât capital propriu ai
- ce sume ai de recuperat de la clienți
- cât de fezabile sunt eventuale investiții
- care este situația cashflow-ului.
De asemenea, bilanțul contabil îți poate fi solicitat
- la bancă, pentru o eventuală creditare
- pentru aprobarea unui leasing
- pentru atragerea de investitori etc.
Sancțiuni
Nedepunerea la termen a situațiilor financiare anuale vine cu amendă
- între 300 și 1.000 lei pentru întârziere de la 1 la 15 zile lucrătoare
- între 1.000 și 3.000 lei pentru întârziere de la 16 la 30 de zile lucrătoare
- și între 1.500 și 4.500 lei dacă întârzierea depășește 30 de zile lucrătoare.
În plus, nedepunerea situațiilor financiare anuale poate duce chiar și la declararea inactivității fiscale.
În cazul microîntreprinderilor, depunerea cu întârziere duce la pierderea regimului de impozitare.
