Contestare Decizie de respingere a contestației la Decizia de impunere din oficiu privind impozitul pe venit aferent anului fiscal 2021, în raport cu Declarația unică (D212) rectificativă depusă în 2026

Prezenta opinie analizează, exclusiv din perspectivă fiscală (nu procesual-juridică), situația unei persoane fizice autorizate (P.F.A.) căreia i s-a comunicat, în anul 2026, o decizie de impunere din oficiu pentru anul fiscal 2021, în urma căreia contestația formulată a fost respinsă, iar ulterior a fost depusă o declarație unică (D212) rectificativă aferentă anului 2021.

Precizare privind natura și limitele opiniei

Se impune, cu prioritate, o delimitare de rol. Prezenta opinie este redactată din perspectiva unui consultant fiscal / expert contabil, având ca obiect corectitudinea tratamentului fiscal aplicat situației de fapt, corelarea obligațiilor declarative cu realitatea economică și substanțierea documentară a acestora.

Nu fac obiectul prezentei opinii — și depășesc competența profesională a consultantului fiscal — aspectele de drept procesual fiscal și contencios administrativ, respectiv: legalitatea intrinsecă a actelor administrativ-fiscale, efectele decăderii, termenele de contestare/atacare în instanță, motivele de nulitate sau de anulare a actelor, precum și strategia de apărare în fața organului de soluționare a contestațiilor sau a instanței de contencios administrativ. Aceste aspecte țin de competența unui avocat specializat în contencios fiscal, iar orice demers procesual ulterior (acțiune în anulare, cerere de suspendare etc.) trebuie fundamentat împreună cu acesta, inclusiv sub aspectul încadrării în termenele legale aplicabile.

Concluziile de mai jos au, prin urmare, caracter de opinie tehnico-fiscală, formulată cu rezervele inerente unei analize efectuate fără acces la dosarul administrativ complet (decizia de impunere din oficiu, raportul/nota de estimare, contestația, decizia de soluționare și toate anexele acestora) și fără verificarea datelor calendaristice exacte ale comunicărilor, aspecte care pot influența decisiv concluzia procedurală, dar nu și analiza fiscală de substanță expusă mai jos.

Situația de fapt reținută

• F.A. înființată în 2009; suspendată la ORC în perioada 17.07.2018–31.12.2019.
• Fără activitate din 2020, fără depunere de declarații fiscale aferente activității independente.
• În 2022 a fost depusă o declarație unică (D212) pentru anul 2021, pe CNP, cuprinzând venituri din investiții (dividende), pentru care s-a achitat CASS.
• Activitatea economică a fost desfășurată, de fapt, printr-un S.R.L. înființat în 2018 (aceeași persoană fizică, împreună cu un asociat).
• F.A. a fost radiată la ORC la 17.09.2025.
• În 2026, titularul primește decizie de impunere din oficiu pentru 2021; contestația este respinsă cu motivarea că P.F.A. figura activă din 2020 și nu depusese declarații.
• Ulterior respingerii, este depusă o D212 rectificativă pentru 2021, care corectează secțiunea de identificare (CUI, în plus față de CNP), declară „0” venit din activitate independentă și menține neschimbate veniturile din dividende.

Analiza fiscală

 Corelarea declarativă și realitatea economică

Din perspectivă fiscală, elementul central nu este forma declarației (CNP versus CUI — ambele sunt, în fapt, atribute de identificare ale aceleiași persoane fizice, D212 fiind prin construcție o declarație a persoanei fizice, nu a formei de organizare), ci fondul: dacă P.F.A. a realizat sau nu venituri impozabile din activitate independentă în anul 2021. Declarația inițială (2022) a raportat exclusiv venituri din dividende, fără nicio mențiune privind activitatea independentă — omisiune firească dacă, în fapt, activitatea se derula prin S.R.L., iar P.F.A. era inactivă economic.

Declarația rectificativă din 2026, care adaugă identificarea prin CUI și declară expres venit „0” din activitatea independentă, nu introduce o informație nouă în sens economic, ci formalizează/corectează o stare de fapt preexistentă: absența oricărei activități pe P.F.A. în perioada respectivă. Din punct de vedere fiscal, acesta este un demers corect și recomandabil — o declarație rectificativă care aliniază forma declarativă la realitatea economică documentabilă.

Estimarea bazei de impozitare din oficiu versus baza reală

Impunerea din oficiu presupune, prin definiție, o estimare a bazei impozabile în absența unei declarații și a datelor certe (de regulă pe baza unor informații indirecte, comparabile sau a istoricului fiscal al contribuabilului). O asemenea estimare este, din perspectivă fiscal-tehnică, prezumtivă și poate fi înlăturată cu probe concrete privind baza reală de impozitare.

În cazul de față, proba cea mai solidă din punct de vedere fiscal nu este declarația rectificativă în sine, ci substanțierea ei documentară: evidența contabilă și fiscală a S.R.L.-ului pentru anul 2021 (balanțe, D112, D100, facturi emise, contracte), care să demonstreze că veniturile generate de activitatea economică respectivă au fost integral înregistrate, declarate și impozitate la nivelul S.R.L.-ului, iar nu „pierdute” fiscal prin transferul de facto al activității de pe P.F.A.

Recomand ca declarația rectificativă să fie însoțită — în relația cu organul fiscal sau, după caz, cu avocatul care va gestiona etapa contencioasă — de un dosar de probațiune fiscală distinct: extras REGES/ONRC privind asociații și obiectul de activitate al S.R.L.-ului, balanțe de verificare 2021, precum și o notă explicativă privind cronologia transferului activității de pe P.F.A. pe S.R.L. Fără această corelare documentară, simpla declarație rectificativă riscă să fie privită de organul fiscal ca un demers declarativ unilateral, insuficient probat.

Riscul de dublă impunere economică

Dacă baza de impozitare stabilită din oficiu pe P.F.A. pentru 2021 corespunde, în fapt, unor venituri deja impozitate la nivelul S.R.L.-ului, ne aflăm în prezența unui risc de dublă impunere economică a aceleiași activități. Acesta este un argument de substanță fiscală (nu procedural) care merită documentat și susținut distinct — inclusiv, dacă este cazul, printr-o solicitare de compensare/regularizare, ulterior clarificării situației.

Componenta CASS și coerența declarativă

Se remarcă, totodată, un aspect de coerență declarativă demn de verificat suplimentar: veniturile din dividende (pentru care s-a achitat CASS) au rămas identice între declarația inițială și cea rectificativă. Este util să se verifice dacă plafonul CASS pentru 2021 a fost corect determinat în ambele variante, având în vedere că prezența sau absența venitului din activitate independentă poate influența, teoretic, încadrarea în plafoanele CASS aplicabile la acea dată — deși în speță, cu venit „0” declarat pe activitate independentă, impactul este probabil neutru.

Concluzii și recomandări

Din perspectivă tehnico-fiscală, situația de fapt (activitate reală derulată prin S.R.L., P.F.A. inactivă economic din 2020) susține, în mod rezonabil, teza că baza de impozitare stabilită din oficiu pentru P.F.A. în 2021 nu reflectă o realitate economică efectivă. Declarația rectificativă este un pas corect, dar — din perspectiva unui consultant fiscal — insuficient dacă nu este dublată de un dosar de probațiune economico-contabilă solid, care să demonstreze organului fiscal (sau, după caz, instanței) unde s-a generat efectiv venitul impozabil în 2021.

Recomand:

• Constituirea unui dosar de probațiune fiscală (balanțe, declarații, contracte, facturi ale S.R.L. pentru 2021) care să susțină, documentar, absența oricărei activități impozabile pe P.F.A.
• Verificarea coerenței CASS pentru 2021 în lumina rectificării.
• Coroborarea prezentei analize fiscale cu o opinie juridică distinctă, din partea unui avocat specializat în contencios fiscal, întrucât șansele efective de anulare a deciziei de respingere depind decisiv de elemente procedurale (termene, efectele exacte ale depunerii declarației rectificative asupra actului administrativ contestat) pe care prezenta opinie, având caracter fiscal și nu juridic, nu le poate aprecia.

 

Reglementare:

• Codul fiscal: art. 7 pct. 3; art. 61 lit. a); art. 67-68; art. 170 alin. (1); art. 174.
• O.U.G. nr. 44/2008: art. 2 lit. a); art. 6.
• Codul de procedură fiscală: art. 5; art. 105 alin. (1); art. 106-107.
• Decizia ÎCCJ nr. 61/2025 (M. Of. 333/15.04.2025) — interpretarea art. 105 alin. (1) C.pr.fisc.