Login
/compensarea-repausului-saptamanal-clarificari-esentiale-in-lumina-deciziei-iccj-nr-415-2025/
Inregistrare
Recuperare parola
In caz ca ai uitat parola, introdu in campul de mai jos adresa de email si se va trimite un email cu link pentru resetarea parolei.
Abonare newsletter zilnic!
[mailpoet_form id="3"]
Vrei să rămâi la curent cu noutățile fiscale și contabile?
Compensarea repausului saptamanal – clarificari esentiale in lumina Deciziei ICCJ nr. 415/2025
Mariana Bunta
Valabil la 6 februarie 2026
Decizia nr. 415/24.11.2025 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 05.02.2026, clarifica o problematica esentiala pentru dreptul muncii: in ce conditii salariatii sunt indreptatiti la dublul compensatiilor pentru munca prestata in zile de repaus saptamanal, conform art. 137 alin. (5) Codul muncii.
Desi sesizarea Curtii de Apel Iasi a cuprins doua intrebari, Inalta Curte a admis spre analiza doar problema privind interpretarea art. 137 alin. (5), respingand ca inadmisibila chestiunea referitoare la natura repausului de 24 de ore prevazut la art. 115 alin. (2) Codul muncii.
1. Contextul normativ: repausul saptamanal si situatiile de exceptie
Potrivit art. 137 Codul muncii:
- (1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica;
- (4) In situatii de exceptie, repausul saptamanal poate fi acordat cumulat, dupa maximum 14 zile de activitate continua, cu autorizarea ITM si acordul sindicatului;
- (5) In aceste situatii, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) Codul muncii.
Norma trimite la sporul pentru ore suplimentare, dar nu precizeaza daca aceste compensatii se cuvin doar daca salariatul presteaza ore peste durata normala a timpului de munca, sau indiferent de incadrarea in norma saptamanala.
Aceasta ambiguitate este esenta dezbaterii.
2. Situatia litigioasa care a generat sesizarea
Litigiul a vizat mecanicii de locomotiva din cadrul CFR Calatori – salariati cu program in ture de 12 ore urmate de 24 de ore repaus, care, potrivit sindicatului, nu beneficiau integral de cele 48 de ore consecutive de repaus saptamanal.
Reclamantul a solicitat plata sporului de 200% pentru munca desfasurata in intervalele care ar fi trebuit sa constituie repaus saptamanal.
Angajatorul a sustinut ca repausul saptamanal a fost acordat in alte zile decat sambata si duminica si ca salariatii nu pot cumula sporul de repaus saptamanal cu cel de ore suplimentare.
3. Decizia Inaltei Curti: Compensatia se acorda chiar daca nu exista ore suplimentare
3.1. Solutia ICCJ
Inalta Curte a stabilit in mod clar ca:
Compensatia prevazuta de art. 137 alin. (5) Codul muncii se acorda salariatului chiar daca munca prestata in zilele de repaus saptamanal NU depaseste durata normala a timpului de munca.
3.2. Rationamentul instantei supreme
a) Scopul art. 137 alin. (5) nu este plata muncii suplimentare
Inalta Curte subliniaza ca norma:
- nu urmareste remunerarea orelor suplimentare,
- ci compensarea salariatului pentru neacordarea repausului saptamanal in forma standard reglementata de art. 137 alin. (1).
Acest repaus saptamanal este un drept fundamental, distinct de repausul zilnic.
b) Trimiterea la art. 123 alin. (2) are doar rol de cuantificare
Referirea la sporul minim de 75% este utilizata pentru stabilirea nivelului compensatiei, nu pentru a conditiona plata de existenta orelor suplimentare.
c) Interpretarea contrara ar lasa salariatii fara protectie
Daca s-ar considera ca sporul se acorda doar cand exista ore suplimentare, ar ramane necompensati salariatii carora li s-a restrans repausul saptamanal, dar care nu au depasit norma saptamanala.
Astfel, dreptul la repaus saptamanal ar fi golit de continut.
4. Efectele deciziei: consecinte pentru angajatori si salariati
4.1. Pentru angajatori
- orice acordare cumulata a repausului saptamanal (pana la 14 zile)
implica automat plata dublului compensatiilor prevazute de art. 123 alin. (2); - acest drept se acorda independent de existenta orelor suplimentare;
- planificarile in ture trebuie analizate atent pentru a preveni litigii si costuri suplimentare.
4.2. Pentru salariati
- dreptul la repaus saptamanal se protejeaza distinct de munca suplimentara;
- daca repausul nu este acordat in forma de 48 de ore consecutive, salariatul are drept la compensatii chiar daca nu depaseste norma de 40 de ore/saptamana;
- decizia poate fi invocata in litigii similare, avand caracter obligatoriu, conform art. 521 alin. (3) Codul de Procedura Civila.
5. De cand este obligatorie Decizia nr. 415/2025?
Potrivit art. 521 alin. (3) Cod procedură civila, deciziile pronuntate in procedura hotararilor prealabile devin obligatorii de la data publicarii in Monitorul Oficial.
6. Concluzii
Decizia nr. 415/2025 reprezinta o clarificare jurisprudentiala majora, in linie cu protectia drepturilor fundamentale ale salariatilor.
ICCJ afirma fara echivoc ca repausul saptamanal este un drept distinct si ca neacordarea lui in forma standard atrage compensatii speciale, chiar in absenta orelor suplimentare.
Aceasta interpretare asigura:
- protejarea reala a sanatatii si securitatii in munca;
- echitate in raporturile de munca;
- o aplicare corecta si coerenta a legislatiei interne si europene privind timpul de munca.

Compensarea repausului saptamanal – clarificari esentiale in lumina Deciziei ICCJ nr. 415/2025
Articol scris in data de: 6 februarie 2026
Autor: Mariana Bunta
Decizia nr. 415/24.11.2025 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 05.02.2026, clarifica o problematica esentiala pentru dreptul muncii: in ce conditii salariatii sunt indreptatiti la dublul compensatiilor pentru munca prestata in zile de repaus saptamanal, conform art. 137 alin. (5) Codul muncii.
Desi sesizarea Curtii de Apel Iasi a cuprins doua intrebari, Inalta Curte a admis spre analiza doar problema privind interpretarea art. 137 alin. (5), respingand ca inadmisibila chestiunea referitoare la natura repausului de 24 de ore prevazut la art. 115 alin. (2) Codul muncii.
1. Contextul normativ: repausul saptamanal si situatiile de exceptie
Potrivit art. 137 Codul muncii:
- (1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica;
- (4) In situatii de exceptie, repausul saptamanal poate fi acordat cumulat, dupa maximum 14 zile de activitate continua, cu autorizarea ITM si acordul sindicatului;
- (5) In aceste situatii, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) Codul muncii.
Norma trimite la sporul pentru ore suplimentare, dar nu precizeaza daca aceste compensatii se cuvin doar daca salariatul presteaza ore peste durata normala a timpului de munca, sau indiferent de incadrarea in norma saptamanala.
Aceasta ambiguitate este esenta dezbaterii.
2. Situatia litigioasa care a generat sesizarea
Litigiul a vizat mecanicii de locomotiva din cadrul CFR Calatori – salariati cu program in ture de 12 ore urmate de 24 de ore repaus, care, potrivit sindicatului, nu beneficiau integral de cele 48 de ore consecutive de repaus saptamanal.
Reclamantul a solicitat plata sporului de 200% pentru munca desfasurata in intervalele care ar fi trebuit sa constituie repaus saptamanal.
Angajatorul a sustinut ca repausul saptamanal a fost acordat in alte zile decat sambata si duminica si ca salariatii nu pot cumula sporul de repaus saptamanal cu cel de ore suplimentare.
3. Decizia Inaltei Curti: Compensatia se acorda chiar daca nu exista ore suplimentare
3.1. Solutia ICCJ
Inalta Curte a stabilit in mod clar ca:
Compensatia prevazuta de art. 137 alin. (5) Codul muncii se acorda salariatului chiar daca munca prestata in zilele de repaus saptamanal NU depaseste durata normala a timpului de munca.
3.2. Rationamentul instantei supreme
a) Scopul art. 137 alin. (5) nu este plata muncii suplimentare
Inalta Curte subliniaza ca norma:
- nu urmareste remunerarea orelor suplimentare,
- ci compensarea salariatului pentru neacordarea repausului saptamanal in forma standard reglementata de art. 137 alin. (1).
Acest repaus saptamanal este un drept fundamental, distinct de repausul zilnic.
b) Trimiterea la art. 123 alin. (2) are doar rol de cuantificare
Referirea la sporul minim de 75% este utilizata pentru stabilirea nivelului compensatiei, nu pentru a conditiona plata de existenta orelor suplimentare.
c) Interpretarea contrara ar lasa salariatii fara protectie
Daca s-ar considera ca sporul se acorda doar cand exista ore suplimentare, ar ramane necompensati salariatii carora li s-a restrans repausul saptamanal, dar care nu au depasit norma saptamanala.
Astfel, dreptul la repaus saptamanal ar fi golit de continut.
4. Efectele deciziei: consecinte pentru angajatori si salariati
4.1. Pentru angajatori
- orice acordare cumulata a repausului saptamanal (pana la 14 zile)
implica automat plata dublului compensatiilor prevazute de art. 123 alin. (2); - acest drept se acorda independent de existenta orelor suplimentare;
- planificarile in ture trebuie analizate atent pentru a preveni litigii si costuri suplimentare.
4.2. Pentru salariati
- dreptul la repaus saptamanal se protejeaza distinct de munca suplimentara;
- daca repausul nu este acordat in forma de 48 de ore consecutive, salariatul are drept la compensatii chiar daca nu depaseste norma de 40 de ore/saptamana;
- decizia poate fi invocata in litigii similare, avand caracter obligatoriu, conform art. 521 alin. (3) Codul de Procedura Civila.
5. De cand este obligatorie Decizia nr. 415/2025?
Potrivit art. 521 alin. (3) Cod procedură civila, deciziile pronuntate in procedura hotararilor prealabile devin obligatorii de la data publicarii in Monitorul Oficial.
6. Concluzii
Decizia nr. 415/2025 reprezinta o clarificare jurisprudentiala majora, in linie cu protectia drepturilor fundamentale ale salariatilor.
ICCJ afirma fara echivoc ca repausul saptamanal este un drept distinct si ca neacordarea lui in forma standard atrage compensatii speciale, chiar in absenta orelor suplimentare.
Aceasta interpretare asigura:
- protejarea reala a sanatatii si securitatii in munca;
- echitate in raporturile de munca;
- o aplicare corecta si coerenta a legislatiei interne si europene privind timpul de munca.
