Login
/subiect/achizitii-intracomunitare-in-germania-urmate-de-livrari-prin-platforma-amazon-de/
Înregistrare
Recuperare parola
În caz că ai uitat parola, introdu în câmpul de mai jos adresa de email și vei primi un email cu link pentru resetarea parolei.
Abonare newsletter zilnic!
[mailpoet_form id="3"]
Achizitii intracomunitare in Germania urmate de livrari prin platforma Amazon DE
Adina Vlaicu
Valabil la 5 octombrie 2020
Situatia de fapt:
Se infiinteaza un SRL cu scopul de a efectua comert on-line pe platforma Amazon DE. Se doreste achizitia de produse din UE, urmand ca acestea sa fie transporate si depozitate intr-un depozit Amazon din Germania. Vanzarea produselor se face prin platforma Amazon catre clienti doar din Germania sau de pe intreg teritoriul UE, livrarea produselor facandu-se din acest depozit. La fiecare livrare Amazon va percepe un comision.
Societatea solicita si primeste cod special de TVA in Romania si se solicita totodata si inregistrarea in scopuri de TVA si in Germania.
Intrebare:
1. Activitatea este considerata in Romania vanzare la distanta daca depozitarea marfii se face in Germania, fara ca aceasta sa ajunga pe teritoriul RO?
2. Pentru livrarile prin platforma Amazon datoreaza, declara si plateste TVA in Germania de la prima livrare sau dupa depasirea plafonului de 100.000 euro?
3. Facturile se vor emite cu cota TVA din Germania?
4. Impozitul pe venit se achita in Romania, potrivit conventiei de evitare a dublei impuneri?
5. Ce obligatii declarative sunt in Romania?
1. Conform Art. 276 din Codul fiscal, locul achiziției intracomunitare de bunuri in cazul achizitiilor intracomunitare se considera a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
Astfel, daca societatea romana achizitioneaza produse din UE, iar transportul lor se face direct in depozitul Amazon Germania, in acest caz, societatea romana va face fie:
a) o achizitie intracomunitara in Germania (daca furnizorul este din alt stat membru UE decat Germania) sau
b) o achizitie locala in Germania, daca furnizorul este din Germania.
In cazul (a) pot sa existe doua variante:
1. Daca societatea romana, in calitate de cumparator, comunica furnizorului codul de inregistrare in scop de TVA dintr-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor (in situatia de fata ar putea fi cel din Romania), se aplică rețeaua de siguranță, respectiv achiziția intracomunitară se consideră că are loc și în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA și în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
Astfel, in conformitate cu prevederile Art. 276 alin. (3) din Codul fiscal, dacă cumpărătorul face dovada că a supus la plata taxei achiziția intracomunitară și în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor și în statul membru care a furnizat un cod de înregistrare în scopuri de TVA, acesta poate solicita restituirea taxei achitate în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA.
In cazul unei persoane impozabile inregistate normal in scop de TVA conform Art. 316 din Codul fiscal, restituirea taxei aferente achiziției intracomunitare se realizează prin înregistrarea cu semnul minus în decontul de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal a achiziției intracomunitare și a taxei aferente.
2. Daca societatea romana comunica furnizorului codul de TVA din Germania (tara in care se incheie transportul intracomunitar), atunci va face o achizitie intracomunitara in Germania, aplicand taxarea inversa si raportand tranzactia conform obligatiilor fiscale din Germania.
In varianta( b), societatea romana va face o achizitie locala in Germania, primind factura cu TVA german, taxa pe care o va putea deduce avand in vedere ca este inregistrata in scop de TVA si in Germania.
In mod normal, regula stabilirii locului unei livrari de bunuri este locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț.
Astfel, pentru livrarile catre clienti din Germania, bunurile plecand din depozitul Amazon Germania, se vor considera ca fiind livrari locale in Germania, facturand cu TVA german.
Vânzarea la distanță reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător:
– persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă (întreprinderi mici, alte persoane impozabile care efectuează exclusiv operaţiuni scutite fără drept de deducere); sau
– persoană juridică neimpozabilă; sau
– orice altă persoană neimpozabilă (persoane fizice).
Avand in vedere ca bunurile nu pleaca din Romania catre clientii finali, consideram ca trebuie analizate prevederile fiscale privind vanzarile la distanta din Germania.
Tranzactia, ca sa poata sa fie incadrata in Romania ca vanzare la distanta si sa urmeze regula speciala privind locul livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru, locul fiind stabilit în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către categoriile de cumpărători mai sus menţionaţi, care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, trebuie indeplinite următoarele condiții:
►valoarea totală a vânzărilor la distanță, efectuate de furnizor și care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către statul membru respectiv, în anul calendaristic în care are loc vânzarea la distanță, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanță, sau în anul calendaristic precedent, depășește plafonul pentru vânzări la distanță stabilit de statul membru respectiv*, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv;
sau
►furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distanță, care presupun transportul bunurilor din România către statul membru respectiv, ca având loc în acel stat membru.
2. Pentru livrarile catre clienti din Germania se factureaza cu TVA german, datorandu-se taxa in Germania, locul livrarii fiind locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț.
Pentru livrarile catre clienti din alte state UE, trebuie verificate conditiile pentru livrarile la distanta din Germania.
3. Da
4.Conform Art. 7 – Profiturile intreprinderii, din Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Germania:
“1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.”
Tot potrivit prevederilor conventiei, un sediu permanent inseamna:
“1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) – f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană – alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 – acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor de afaceri obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.”
In concluzie, daca societatea nu isi infiinteaza un sediu permanent in Germania, impozitul se va datora in Romania.
5. Pentru achizitiile locale sau intracomunitare pe care firma din Romania le va face in Germania, urmate de livrari locale in Germania sau vanzari la distanta din Germania, obligatiile declarative sunt cele impuse de legislatia fiscala germana.
Reglementare:
- Art. 275, 276 – Cod fiscal
- Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Germania
Acest răspuns vă este util?
Vă rugăm să ne lăsați o recenzie pe google:
Mulțumim!
Articol scris de catre Adina Vlaicu, in data de 5 octombrie 2020.
Consultant fiscal, membru al Camerei Consultantilor Fiscali din Romania, cu o experienta in domeniul financiar de peste 15 ani, perioada in care am incercat sa gasesc solutii si raspunsuri la provocarile zilnice din domeniul economic, cu o atitudine proactiva si constienta de faptul ca numai o informare corecta si la timp iti poate asigura in societatea dinamica, contemporana noua, garantia reusitei care se defineste economic prin trei termeni: castig, venit sau profit.

Achizitii intracomunitare in Germania urmate de livrari prin platforma Amazon DE
Articol scris in data de: 5 octombrie 2020
Autor: Adina Vlaicu
Situatia de fapt:
Se infiinteaza un SRL cu scopul de a efectua comert on-line pe platforma Amazon DE. Se doreste achizitia de produse din UE, urmand ca acestea sa fie transporate si depozitate intr-un depozit Amazon din Germania. Vanzarea produselor se face prin platforma Amazon catre clienti doar din Germania sau de pe intreg teritoriul UE, livrarea produselor facandu-se din acest depozit. La fiecare livrare Amazon va percepe un comision.
Societatea solicita si primeste cod special de TVA in Romania si se solicita totodata si inregistrarea in scopuri de TVA si in Germania.
Intrebare:
1. Activitatea este considerata in Romania vanzare la distanta daca depozitarea marfii se face in Germania, fara ca aceasta sa ajunga pe teritoriul RO?
2. Pentru livrarile prin platforma Amazon datoreaza, declara si plateste TVA in Germania de la prima livrare sau dupa depasirea plafonului de 100.000 euro?
3. Facturile se vor emite cu cota TVA din Germania?
4. Impozitul pe venit se achita in Romania, potrivit conventiei de evitare a dublei impuneri?
5. Ce obligatii declarative sunt in Romania?
Raspuns
1. Conform Art. 276 din Codul fiscal, locul achiziției intracomunitare de bunuri in cazul achizitiilor intracomunitare se considera a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
Astfel, daca societatea romana achizitioneaza produse din UE, iar transportul lor se face direct in depozitul Amazon Germania, in acest caz, societatea romana va face fie:
a) o achizitie intracomunitara in Germania (daca furnizorul este din alt stat membru UE decat Germania) sau
b) o achizitie locala in Germania, daca furnizorul este din Germania.
In cazul (a) pot sa existe doua variante:
1. Daca societatea romana, in calitate de cumparator, comunica furnizorului codul de inregistrare in scop de TVA dintr-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor (in situatia de fata ar putea fi cel din Romania), se aplică rețeaua de siguranță, respectiv achiziția intracomunitară se consideră că are loc și în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA și în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
Astfel, in conformitate cu prevederile Art. 276 alin. (3) din Codul fiscal, dacă cumpărătorul face dovada că a supus la plata taxei achiziția intracomunitară și în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor și în statul membru care a furnizat un cod de înregistrare în scopuri de TVA, acesta poate solicita restituirea taxei achitate în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA.
In cazul unei persoane impozabile inregistate normal in scop de TVA conform Art. 316 din Codul fiscal, restituirea taxei aferente achiziției intracomunitare se realizează prin înregistrarea cu semnul minus în decontul de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal a achiziției intracomunitare și a taxei aferente.
2. Daca societatea romana comunica furnizorului codul de TVA din Germania (tara in care se incheie transportul intracomunitar), atunci va face o achizitie intracomunitara in Germania, aplicand taxarea inversa si raportand tranzactia conform obligatiilor fiscale din Germania.
In varianta( b), societatea romana va face o achizitie locala in Germania, primind factura cu TVA german, taxa pe care o va putea deduce avand in vedere ca este inregistrata in scop de TVA si in Germania.
In mod normal, regula stabilirii locului unei livrari de bunuri este locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț.
Astfel, pentru livrarile catre clienti din Germania, bunurile plecand din depozitul Amazon Germania, se vor considera ca fiind livrari locale in Germania, facturand cu TVA german.
Vânzarea la distanță reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător:
– persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă (întreprinderi mici, alte persoane impozabile care efectuează exclusiv operaţiuni scutite fără drept de deducere); sau
– persoană juridică neimpozabilă; sau
– orice altă persoană neimpozabilă (persoane fizice).
Avand in vedere ca bunurile nu pleaca din Romania catre clientii finali, consideram ca trebuie analizate prevederile fiscale privind vanzarile la distanta din Germania.
Tranzactia, ca sa poata sa fie incadrata in Romania ca vanzare la distanta si sa urmeze regula speciala privind locul livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru, locul fiind stabilit în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către categoriile de cumpărători mai sus menţionaţi, care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, trebuie indeplinite următoarele condiții:
►valoarea totală a vânzărilor la distanță, efectuate de furnizor și care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către statul membru respectiv, în anul calendaristic în care are loc vânzarea la distanță, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanță, sau în anul calendaristic precedent, depășește plafonul pentru vânzări la distanță stabilit de statul membru respectiv*, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv;
sau
►furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distanță, care presupun transportul bunurilor din România către statul membru respectiv, ca având loc în acel stat membru.
2. Pentru livrarile catre clienti din Germania se factureaza cu TVA german, datorandu-se taxa in Germania, locul livrarii fiind locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț.
Pentru livrarile catre clienti din alte state UE, trebuie verificate conditiile pentru livrarile la distanta din Germania.
3. Da
4.Conform Art. 7 – Profiturile intreprinderii, din Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Germania:
“1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.”
Tot potrivit prevederilor conventiei, un sediu permanent inseamna:
“1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) – f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană – alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 – acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor de afaceri obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.”
In concluzie, daca societatea nu isi infiinteaza un sediu permanent in Germania, impozitul se va datora in Romania.
5. Pentru achizitiile locale sau intracomunitare pe care firma din Romania le va face in Germania, urmate de livrari locale in Germania sau vanzari la distanta din Germania, obligatiile declarative sunt cele impuse de legislatia fiscala germana.
Reglementare:
- Art. 275, 276 – Cod fiscal
- Conventia de evitare a dublei impuneri semnata intre Romania si Germania