Evidența stocurilor și tratamentul contabil-fiscal pentru un PFA care comercializează produse provenite din paleți de retururi
Situație de fapt:
Un contribuabil organizat ca PFA, neplătitor de TVA, cu activitate încadrată la cod CAEN 4712, achiziționează marfă pentru revânzare din Germania (achiziții intracomunitare sub plafonul de 10.000 euro) și din România.
Marfa este achiziționată sub formă de paleți cu produse provenite din retururi sau stocuri outlet și cuprinde categorii diverse: jucării, produse de curățenie, îmbrăcăminte, electrocasnice, veselă, papetărie și alte produse similare.
Vânzarea se realizează online, prin platforme precum TikTok și Facebook, fără magazin propriu sau listare pe eMAG. Produsele nu au prețuri de vânzare prestabilite. În funcție de solicitarea clientului, se pot vinde produse individuale sau pachete („boxuri”) alcătuite personalizat. De exemplu, un client poate solicita 10 jucării, iar contribuabilul stabilește prețul la momentul comenzii, în funcție de conținutul pachetului. După acceptarea ofertei de către client, se emite factura și se încasează contravaloarea acesteia.
La recepția mărfii nu s-a efectuat inventarierea și recepția detaliată a produselor, având în vedere volumul foarte mare de articole. Spre exemplu, pentru o achiziție intracomunitară s-a primit marfă în greutate de 970 kg, conform CMR, în valoare de 2.975 euro, fără identificarea și numărarea individuală a produselor.
Contribuabilul consideră că, din punct de vedere fiscal, sunt relevante în principal înregistrarea cheltuielilor aferente facturilor de achiziție și fiscalizarea veniturilor din vânzare, urmând ca obligațiile fiscale să fie determinate la finalul anului pe baza diferenței dintre venituri și cheltuieli.
Întrebare:
Având în vedere specificul activității și diversitatea produselor achiziționate și revândute, care este cea mai simplă și corectă modalitate de evidență a stocurilor și de organizare a contabilității pentru acest tip de activitate?
Este necesară recepția și inventarierea detaliată a tuturor produselor sau pot fi aplicate metode simplificate (de exemplu evidența global-valorică, inventarul intermitent ori alte soluții adecvate)? Cum ar trebui gestionate stocurile provenite atât din achiziții intracomunitare, cât și din achiziții efectuate din România, astfel încât evidența contabilă și fiscală să fie conformă cu prevederile legale?
Fiscal, cheltuiala cu marfa nu este condiționată de recepția detaliată.
La PFA în sistem real:
- factura de achiziție + dovada plății reprezintă documente justificative;
- marfa cumpărată pentru revânzare este cheltuială deductibilă, cu respectarea regulilor generale;
- veniturile se înregistrează la valoarea incasata sau bonurilor emise.
PFA-ul nu conduce contabilitate în partidă dublă, dar conduce contabilitate în partidă simplă și trebuie să poată demonstra:
- ce a cumpărat;
- ce a vândut;
- ce mai are în patrimoniu.
Dacă vine un control și găsește sute de produse fără nicio evidență a stocului, explicația am cumpărat un palet de 970 kg și nu știu ce conține este foarte greu de susținut.
Nu există obligația unui program sofisticat de gestiune, dar există obligația unei evidențe.
Recepția produs cu produs este, în opinia mea, complet nepractică
Dacă primește:
- 5.000 jucării
- 800 produse curățenie
- 300 textile
- 400 papetărie
nu are niciun sens economic să numeri fiecare produs și să atribui cost unitar.
Costul administrativ ar depăși beneficiul.
Inventarul intermitent nu rezolvă problema in opinia mea.
Inventarul intermitent este o metodă contabilă. El presupune tot existența unui inventar fizic la anumite momente.
Gestiunea global-valorica as recomanda.
Aici este varianta cea mai apropiată de realitate. Dacă marfa este complet eterogenă și se vinde în box-uri diferite, eu aș organiza gestiunea pe loturi.
Exemplu.: Achiziție Germania
Lot G01
- valoare 2.975 euro
- 970 kg
- jucării
- produse casă
- cosmetice
- papetărie
Achiziție România
Lot R02
- 8.500 lei
- outlet haine
Achiziție România
Lot R03
- 3.200 lei
- electrocasnice mici
La fiecare vânzare nu se descarca produs cu produs. Doar urmărim ce se vinde din lotul respectiv. Când lotul este epuizat, se marcheaza ca epuizat. Este o evidență minimă, dar logică.
Problema costului de achiziție al fiecărui produs, el nu poate fi determinat exact.
Dar nici nu este necesar dacă:
- produsul A este vândut azi cu 15 lei;
- mâine alt produs cu 85 lei;
- poimâine un box cu 240 lei.
Prețul este liber. ANAF nu poate obliga comerciantul să aibă adaos fix. Important este ca venitul să fie fiscalizat.
Eu nu aș încerca să stabilesc un cost unitar pentru fiecare obiect
Ar însemna să avem de ex:
ursuleț = 2,18 lei ; farfurie = 3,67 lei ; detergent = 5,14 lei
deși ele vin amestecate și nu există pe factura furnizorului asemenea informații. Ar fi o estimare fără suport documentar.
Ce aș recomanda practic
Organizarea procedurii astfel:
Achiziții
Pentru fiecare palet:
- număr lot;
- furnizor;
- factura;
- valoare;
- greutate;
- descriere generală.
Exemplu:
Lot 1
- 970 kg
- 2.975 euro
- mixed returns
Lot 2
- 760 kg
- 2.650 euro
- mixed toys
Lot 3
- outlet haine
- 4.800 lei
Vânzări
Factura:
Box surpriză 10 jucării: 80 lei
sau
Pachet produse casă: 145 lei
sau
Set veselă: 120 lei
Nu este obligatoriu să identifici exact fiecare articol dacă natura activității nu permite acest lucru, însă descrierea trebuie să fie suficient de clară pentru documentul fiscal.
Inventar
La sfârșitul lunii sau trimestrului:
Lot 1 : aproximativ 20%
Lot 2: epuizat
Lot 3: 40%
Nu trebuie să fie după kilogram, ci după existența efectivă a lotului. La inventarierea anuală se stabilește ce marfă mai există fizic.
In concluzie:
Pentru acest tip de activitate, unde se cumpără paleți cu produse de retur și outlet și se revând individual sau în pachete personalizate, aș recomanda:
- evidența pe loturi de achiziție, nu pe fiecare produs;
- recepția lotului ca ansamblu, cu valoare totală și descriere generală;
- emiterea facturilor cu descrieri comerciale ale bunurilor sau pachetelor vândute;
- inventariere fizică cel puțin la sfârșitul exercițiului financiar și ori de câte ori este necesar pentru a identifica marfa rămasă;
- păstrarea documentelor de achiziție, CMR-urilor și a oricăror liste primite de la furnizor.
Această abordare reflectă realitatea economică a activității și este mult mai ușor de susținut într-un control decât lipsa totală a unei evidențe a stocurilor.
Din experiență, aceasta este și soluția pe care o adoptă majoritatea comercianților care cumpără paleți de retur din Germania sau Olanda. Dacă activitatea se dezvoltă și volumul devine foarte mare, atunci merită analizată trecerea la o gestiune informatizată pe categorii sau chiar schimbarea formei de organizare într-o societate, unde instrumentele de gestiune sunt mai ușor de implementat.
Reglementare:
- Codul fiscal art 68
- Ordinul MFP nr. 170/2015
Acest răspuns vă este util?
Vă rugăm să ne lăsați o recenzie pe google:
Mulțumim!
Articol scris de catre Cornel Grama, in data de 16 iunie 2026.
Expert contabil si consultant fiscal din Cluj Napoca si unul dintre fondatorii si administratorii Asociației “Tax Advisors” și al Grupului Tax Advisors de pe Facebook cu un numar de peste 45.000 de membri.
2 comentarii
Alexandra Sima
17/06/2026 la 18:07Stocul ramas nevandut la 31.12 se va scadea din cheltuielile deductibile daca marfa a fost achitata integral furnizorului? Sau, avand in vedere ca PFA tine contabilitatea bazata pe incasari si plati, stocul la 31.12 nu influenteaza venitul impozabil?
Sprivac Ioana Andreea
25/06/2026 la 14:07Buna ziua,
Nu influenteaza stocul ramas la 31.12 impozitarea .
In contabilitatea partidei simple se iau in calcul doar incasari si plati .