Regularizarea impozitului pe salarii pentru salariații detașați în Germania după depășirea perioadei de 12 luni

Convenția România–Germania prevede că un șantier de construcții sau un proiect de construcții constituie sediu permanent dacă durează mai mult de 12 luni.

Iar pentru salarii, art. 15 din Convenție spune că veniturile salariale pentru activitatea exercitată în celălalt stat pot fi impozitate în acel stat. Excepția de 183 de zile funcționează numai dacă sunt îndeplinite cumulativ și celelalte două condiții, inclusiv faptul că remunerația nu este suportată de un sediu permanent din Germania.

Prin urmare, dacă lucrările au depășit 12 luni și s-a constituit sediu permanent în Germania, pentru perioada aferentă activității desfășurate acolo, Germania dobândește dreptul de impozitare.

Mai mult, Convenția prevede expres că România elimină dubla impunere prin credit fiscal pentru impozitul pe venit plătit în Germania, dar numai până la limita impozitului român aferent acelui venit.

Ce trebuie făcut concret în România

Dacă rezultatul analizei germane este că pentru perioada respectivă impozitul este datorat în Germania, iar în România nu mai există obligație de impozit pe salariu pentru acea perioadă, vom  proceda astfel:

Pasul 1  documentați fundamentul fiscal

Trebuie să aveți la dosar:

• contractul/contractele pentru lucrările din Germania;
• perioada exactă a șantierului;
• documentele din care rezultă depășirea celor 12 luni;
• evidența zilelor lucrate în Germania pentru fiecare salariat;
• deciziile de detașare/delegare;
• documentele privind sediul permanent german, dacă acesta a fost înregistrat/recunoscut;
• calculul impozitului datorat în Germania;
• dovada plății impozitului german;
• documentele/raportul firmei fiscale germane;
• eventual documentele fiscale germane emise pentru salariați.

Cum recuperați impozitul românesc

Codul de procedură fiscală, art. 170, spune expres că atunci când plătitorul a reținut la sursă un impozit pe venit mai mare decât cel legal datorat, restituirea se face de către plătitor, la cererea contribuabilului.

Mai mult, sumele restituite se regularizează de plătitor cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada în care s-a efectuat restituirea sau ulterior.

Codul de procedura fiscala:

ART. 170 Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit reținut la sursă

(1) în situația în care plătitorul a reținut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219.

(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declarații de regularizare/cerere de restituire. Declarația de regularizare/cererea de restituire poate fi depusă și ulterior, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferențele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.

(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declarație rectificativă “

Există chiar o procedură ANAF specială aprobată prin Ordinul nr. 1.760/2018. Aceasta prevede că plătitorul restituie impozitul salariatului, iar apoi își regularizează suma cu obligațiile fiscale de același tip.

“ A. Procedura de restituire a impozitului pe venit reținut la sursă de către plătitorul de venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, în situația în care plătitorul de venit există și nu se află în procedura insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare

1. În situația în care plătitorul de venit a reținut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitorul de venit, lacererea contribuabilului depusă în termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, respectiv de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.

2. Sumele restituite de către plătitorul de venit se regularizează de către acesta cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea sau ulterior în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea, prin depunerea unei declarații de regularizare/cerere de restituire privind impozitul reținut la sursă potrivit art. 170 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

3. În cazul în care plătitorul de venit înregistrează obligații fiscale restante, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, transmise spre recuperare organului fiscal central, restituirea sumei rezultate după regularizarea prevăzută la pct. 2, denumită în continuare sumă de restituit, se efectuează numai după constatarea compensării potrivit art. 167 din Codul de procedură fiscală.

4. În cazul în care suma de restituit plătitorului de venit este mai mică decât obligațiile fiscale restante ale acestuia, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, transmise spre recuperare organului fiscal central, compensarea se efectuează până la concurența acestei sume.

5. În cazul în care suma de restituit plătitorului de venit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale acestuia, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, transmise spre recuperare organului fiscal central, compensarea se efectuează până la concurența acestor obligații, diferența rezultată restituindu-se acestuia

Iar Declaratia de restituire ce se depune la ANAF – este reglementata de Ordinul ANAF nr 2779/2017- Formularul 110 de la acest link (se depune cu semnatura electronica pe e-guvernare):

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/AplicatiiDec/D110_XML_2026_270326.pdf

Deci mecanismul este, în principiu:

salariat –  solicită restituirea către angajator – angajator restituie impozitul – angajator regularizează suma cu ANAF.

Nu este sub forma:

salariat – cere direct ANAF restituirea, cât timp angajatorul există și nu este în insolvență.

Recomandam sa avem pentru fiecare salariat:

1. Determinați perioada pentru care impozitul românesc a fost reținut, dar nu era datorat în România.

2. Determinați exact impozitul românesc aferent acelei perioade.

3. Salariatul formulează cererea de restituire către societate, în temeiul art. 170 Cod procedură fiscală.

4. Societatea aprobă restituirea.

5. Se efectuează plata către salariat.

6. Societatea depune declarația de regularizare/cererea de restituire pentru impozitul pe venit reținut la sursă.

7. Suma se compensează cu impozitul pe venit din salarii datorat ulterior.

8. Dacă nu există suficient impozit pe salarii pentru compensare, se solicită restituirea diferenței de la buget.

Procedura ANAF prevede expres regularizarea cu obligațiile fiscale de același tip și, în anumite situații, restituirea diferenței.

Banii restituiți salariatului sunt din nou venit salarial?

Nu.

Dacă salariatului i se restituie, de exemplu, 10.000 lei, reprezentând impozit pe salariu reținut și virat anterior în România, acei 10.000 lei nu reprezintă un venit salarial nou.

Este pur și simplu restituirea unei sume care:

• a fost calculată din salariul lui;
• a fost reținută din drepturile lui salariale;
• a fost virată anterior către buget;
• iar ulterior s-a constatat că nu era datorată în România.

Cu alte cuvinte, salariatul nu primește un avantaj de 10.000 lei.

Primește înapoi propriii 10.000 lei.

Exemplu

Salariu brut:

20.000 lei

CAS/CASS etc. rămân cele stabilite potrivit regimului de securitate socială aplicabil.

Impozit România reținut inițial:

2.000 lei

Net plătit inițial:

X lei

Ulterior se constată că impozitul pentru activitatea din Germania nu era datorat în România.

Societatea restituie:

2.000 lei

Salariatul va primi:

netul inițial + 2.000 lei

Dar cei 2.000 lei nu modifică brutul salarial.

Prin urmare  nu se recalculează CAS, CASS, CAM și nici impozit pe venit asupra celor 2.000 lei restituiți.

Codul fiscal tratează impozitul pe salarii ca un impozit calculat și reținut la sursă din venitul salarial, iar aici nu apare un nou element de venit; se corectează/restituie o reținere fiscală efectuată în plus.

Exemple de completare formular 110:

1. Suma restituita salariatilor e mai mare decat impozitul datorat in luna in care se face restituirea – vom avea o suma de restituit de la buget (daca nu se compenseaza cu alte datorii din contul unic)

2. Suma restituita salariatilor e mai mica decat impozitul datorat in luna in care se face restituirea – vom avea o suma de plata in luna respectiva la buget.

 

Reglementare:

• Codul de procedura fiscala art 170
• ORDIN ANAF Nr. 1760/2018 din 9 iulie 2018 privind Procedura de restituire a impozitului pe venit retinut la sursa de catre platitorul de venit in cuantum mai mare decat cel legal datorat
• ORDIN ANAF nr. 2779/2017 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 110 “Declarație de regularizare/cerere de restituire privind impozitul pe venit reținut la sursă”