CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate) în cazul contractului de arendare

Articol scris in data de: 13 Iunie 2025

Autor: Mădălina Mihaela Moceanu

Potrivit Codului fiscal, și avem în vedere prevederile art. 83 din  Codul fiscal coroborat cu pct.19 alin. 1 din Normele metodologice date în aplicarea acestuia, veniturile obținute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal sunt clasificate în categoria veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.

          Persoanele fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru aceste venituri, în schimb datorează impozit și CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate) pentru veniturile respective.

          Având în vedere  interesul practic referitor la  una dintre contribuțiile sociale obligatorii  în materia arendării, în prezentul articol ne-am propus să prezentăm câteva aspecte de interes privind CASS-ul în cazul contractului de arendare.

          I). Ce trebuie să cunoaștem despre baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din arendă?

          Potrivit art. 170 alin.3 din Codul fiscal, baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h) (așadar și din arendare) o reprezintă:

a) nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară;

b) nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;

c) nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară. 

          Încadrarea în plafonul anual de cel puţin 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, după caz, se efectuează prin cumularea veniturilor prevăzute la art. 155 alin. 1 lit. c-h, după cum urmează:

a) venitul net din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit prevederilor titlului II sau titlului III;

c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;

d) venitul şi/sau câştigul/câştigul net din investiţii;

e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;

f) venitul brut, câştigul şi/sau venitul impozabil din alte surse (a 170 alin.4 din Codul fiscal).

          II). Ce trebuie să cunoaștem în cazul  veniturilor din arendă, obținute de la un singur plătitor de venit al căror nivel net estimat, pentru anul curent, este cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe țară?

          Din conținutul prevederilor art. 174 indice 1 alin. 3 și alin. 5 din  Codul fiscal, rezultă că legiuitorul a prevăzut că, pentru persoanele fizice care realizează venituri din  arendă pentru care contribuţia de asigurări sociale de sănătate se reţine la sursă, obţinute de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net estimat al acestor venituri, pentru anul curent, este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, plătitorul de venit are obligaţia să calculeze contribuţia de asigurări sociale de sănătate prin aplicarea cotei de contribuţie  de 10% asupra bazei de calcul stabilite la art. 170 alin. 3 din  Codul fiscal, să reţină şi să o plătească.

Reținem că în contractul încheiat între părţi se precizează obligaţia plătitorului de venit de a calcula, reţine şi plăti contribuţia prin reţinere la sursă, în anul în curs.

În ceea ce privește nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit acesta este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei anuale datorate.

Plătitorul de venit trebuie să depună formularul 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care contribuția de asigurări sociale de sănătate a fost reținută, iar plata contribuției de asigurări sociale de sănătate se efectuează în cadrul aceluiași termen.

III). Ce trebuie să cunoaștem în cazul  veniturilor din arendă din mai multe surse al căror cuantumuri   nete estimate a se realiza de la cel puțin un plătitor de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 6 salarii minime brute pe țară?

Din conținutul prevederilor art. 174 indice 1  alin. 4 – 7 din  Codul fiscal, rezultă că:

În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din  arendă din mai multe surse şi/sau categorii de venituri, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, contribuabilul desemnează, prin contractul încheiat între părţi, plătitorul de venit de la care venitul realizat este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară şi care are obligaţia să calculeze contribuţia de asigurări sociale de sănătate prin aplicarea cotei de  10% asupra bazei de calcul stabilite la art. 170 alin. 3 din Codul fiscal,, să reţină şi să plătească contribuţia pentru anul în curs.

Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei datorate.

Și în acest caz plătitorii veniturilor din  arendă care  au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, depun declaraţia prevăzută la art. 147 alin. 1 din Codul fiscal (formularul 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care aceasta a fost reţinută. Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se efectuează în cadrul aceluiaşi termen.

Persoanele fizice care realizează venituri din arendă din mai multe surse pentru care plătitorul de venit a reținut la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate, aceasta fiind aferentă unei baze de calcul mai mici decât nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute pe țară, au obligația depunerii formularului 212 – Declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, dacă nivelul venitului net cumulat realizat este cel puțin egal cu 12 sau cu 24 de salarii minime brute pe țară, în vederea stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente unei baze de calcul egale, după caz, cu nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția.

În acest caz, contribuţia reţinută de către plătitorul de venit este luată în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de către respectivii contribuabili.

Persoana fizică are obligația depunerii formularului 212 – Declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor.

Legiuitorul a prevăzut faptul că, plătitorii de venituri care au reținut la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate eliberează, la solicitarea contribuabililor care au obligația depunerii Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, un document cu privire la nivelul contribuției reținute.  De reținut că documentul eliberat contribuabilului, la solicitarea acestuia, nu reprezintă un formular tipizat.

IV). Ce trebuie să cunoaștem în cazul în care venitul net din arendă pentru care impozitul se reține la sursă de către plătitorul de venit, estimat a se realiza pe fiecare sursă, este sub nivelul a 6 salarii minime brute pe țară, dar nivelul cumulat al acestor venituri este cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe țară ?

Potrivit art.174 indice 1 alin. 8 din Codul fiscal, în această situaţie, contribuabilul are obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice  până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor prin care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată.

Reținem și că, într-un astfel de  caz, plătitorul de venit nu are obligația reținerii la sursă a contribuției de asigurări sociale de sănătate.

V). Ce trebuie să cunoaștem în situația în care persoanele fizice care obțin venituri din arendă pentru care plătitorii de venit au obligația calculării, reținerii, plății şi declarării contribuției de asigurări sociale de sănătate, realizează şi venituri din următoarele categorii: venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Titlului II sau Titlului III din Codul fiscal, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din activități agricole, silvicultură şi piscicultură, venituri din investiții sau venituri din alte surse?

Din conținutul art.174 indice 1 alin. 9 din Codul fiscal interpretăm faptul că,  în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice respective pentru care plătitorii de venit au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care realizează şi alte venituri de natura celor prevăzute  mai sus au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. 3 din Codul fiscal ( până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor), cu excepţia situaţiei în care veniturile realizate se încadrează în plafonul pentru care plătitorii de venituri au reţinut la sursă contribuţia de asigurări sociale de sănătate, iar nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru veniturile obţinute în anul de realizare a veniturilor este egal cu nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reţinute în cursul anului fiscal de către plătitorii de venituri.

          VI). Ce trebuie să cunoaștem în situația în caree persoana fizică optează pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate şi începe, în cursul aceluiaşi an fiscal în care a exercitat opțiunea, să realizeze venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal ?

Raportat la prevederile  art.180 din Codul fiscal,  în situația în care persoana fizică a optat pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, prin depunerea formularului 212 – Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, și începe, în cursul aceluiași an fiscal în care a exercitat opțiunea, să realizeze venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, aceasta are obligația depunerii Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a veniturilor, dacă veniturile realizate sunt cel puțin egale cu nivelul a 6 salarii minime brute pe țară.

          Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată pentru care s-a optat pentru anul în care au fost realizate veniturile din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul

personal este luată în calcul la stabilirea contribuției anuale. În această situație, în vederea stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate se procedează astfel:

a) în cazul în care baza anuală de calcul este nivelul a 12 sau 24 salarii minime brute pe țară se datorează diferența de contribuție între cea aferentă bazei anuale de calcul și cea aferentă bazei de calcul de 6 salarii minime brute pe țară;

b) în cazul în care baza anuală de calcul este nivelul a 6 salarii minime brute pe țară, se datorează contribuția pentru care s-a optat, respectiv contribuția aferentă bazei anuale de calcul de 6 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului pentru care se datorează contribuția.