Concediul de odihna neefectuat si compensarea in bani. Ce a stabilit ICCJ prin Decizia nr. 40/2026
Inalta Curte de Casatie si Justitie a clarificat o problema importanta intalnita frecvent in practica de resurse umane: momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru solicitarea contravalorii concediului de odihna neefectuat (opens in new tab), precum si conditiile in care pot fi compensate zilele de concediu acumulate din anii anteriori.
Decizia nr. 40/2026 a fost pronuntata la data de 9 martie 2026 si publicata in Monitorul Oficial nr. 665 din 11 august 2026. De la data publicarii, dezlegarea data de Inalta Curte este obligatorie pentru instantele de judecata.
De la ce situatie a pornit sesizarea?
Cauza a avut la baza cererea formulata de un fost procuror care, dupa incetarea raportului de serviciu prin pensionare, a solicitat compensarea in bani a unui numar mare de zile de concediu de odihna neefectuate. O parte dintre acestea proveneau din perioade mai vechi.
Prima instanta a considerat ca dreptul la actiune era prescris. In apel a aparut insa o intrebare esentiala:
Termenul de prescriptie de trei ani incepe sa curga in fiecare an, pe masura ce concediul ramane neefectuat, sau numai la incetarea raportului de munca ori de serviciu, cand compensarea in bani devine posibila?
Ce prevede Codul muncii?
Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa avem in vedere cateva reguli importante:
- concediul de odihna trebuie efectuat, de regula, in fiecare an;
- atunci cand salariatul nu poate efectua integral sau partial concediul din motive justificate, angajatorul este obligat sa acorde zilele ramase intr-o perioada de 18 luni, incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul;
- compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai la incetarea contractului individual de munca.
Cu alte cuvinte, pe durata derularii contractului, concediul nu poate fi inlocuit cu o suma de bani. Salariatul are dreptul sa beneficieze efectiv de concediu de odihna, iar angajatorul are obligatia de a crea conditiile necesare pentru efectuarea acestuia.
De cand incepe sa curga termenul de prescriptie?
Inalta Curte a stabilit ca termenul de prescriptie de trei ani pentru solicitarea compensarii in bani incepe sa curga de la data incetarii raportului de munca sau de serviciu.
Explicatia este una fireasca: inainte de incetarea raportului de munca, salariatul nu poate cere plata concediului neefectuat. El poate solicita doar acordarea si efectuarea concediului in natura.
Dreptul la compensatia baneasca se naste si devine exigibil numai in momentul incetarii raportului de munca. Prin urmare, termenul de prescriptie nu poate incepe sa curga inainte ca salariatul sa aiba posibilitatea legala de a solicita plata.
Toate zilele acumulate se platesc automat?
Nu. Faptul ca termenul de prescriptie incepe la incetarea raportului de munca nu inseamna ca toate zilele de concediu acumulate de-a lungul anilor trebuie compensate automat.
Pentru zilele care depasesc perioada legala de report de 18 luni trebuie analizat motivul concret pentru care concediul nu a fost efectuat.
1. Angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea efectuarii concediului
Daca angajatorul nu a creat in mod real si transparent conditiile necesare pentru efectuarea concediului, dreptul salariatului nu se pierde.
In aceasta situatie, compensarea in bani poate include si zile de concediu mai vechi, care depasesc perioada legala de report.
Nu este suficient ca angajatorul sa invoce existenta unei programari formale. Acesta trebuie sa poata demonstra ca:
- l-a informat pe salariat cu privire la numarul zilelor disponibile;
- i-a oferit efectiv posibilitatea de a-si efectua concediul;
- l-a incurajat sa beneficieze de acest drept;
- l-a informat, in mod clar si in timp util, asupra consecintelor neefectuarii concediului.
2. Salariatul a ales in mod deliberat sa nu efectueze concediul
Situatia este diferita atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile, iar salariatul, desi a avut posibilitatea reala de a beneficia de concediu si a cunoscut consecintele neefectuarii acestuia, a ales in mod deliberat sa nu il efectueze.
Intr-un asemenea caz, dreptul la zilele respective poate fi pierdut dupa expirarea perioadei legale de report. In consecinta, acestea nu vor mai putea fi compensate in bani la incetarea raportului de munca.
Asadar, analiza nu se opreste la simpla existenta a unui sold de concediu in evidentele angajatorului. Conteaza conduita concreta a ambelor parti.
Ce trebuie sa retinem?
Decizia ICCJ pune un accent important pe responsabilitatea angajatorului. Gestionarea concediilor de odihna nu trebuie tratata doar ca o formalitate administrativa realizata la inceputul anului.
Din perspectiva activitatii de resurse umane, sunt necesare masuri concrete:
- intocmirea si comunicarea programarii concediilor;
- monitorizarea periodica a soldurilor;
- informarea in scris a salariatilor care acumuleaza zile neefectuate;
- solicitarea efectuarii concediului intr-un termen rezonabil;
- avertizarea salariatilor asupra consecintelor neefectuarii zilelor disponibile;
- pastrarea dovezilor privind programarile, informarile, cererile, aprobarile sau refuzurile;
- verificarea si compensarea corecta a zilelor eligibile la incetarea contractului.
Intr-un eventual litigiu, simpla afirmatie potrivit careia salariatul „putea sa isi ia concediu” nu va fi suficienta. Angajatorul trebuie sa poata demonstra ca i-a oferit o posibilitate concreta si efectiva de a beneficia de acest drept.
Un exemplu practic
Sa presupunem ca un contract individual de munca inceteaza la data de 1 septembrie 2026, iar salariatul figureaza cu zile de concediu neefectuate inclusiv din anii anteriori.
Termenul de trei ani in care poate solicita in instanta compensarea in bani incepe la data incetarii contractului, nu in anul in care s-a nascut dreptul la concediu.
Pentru zilele mai vechi se va verifica insa motivul neefectuarii:
- daca angajatorul a amanat constant concediul, nu a informat salariatul si nu i-a oferit in mod real posibilitatea de a-l efectua, dreptul la compensare poate continua sa existe;
- daca salariatul a fost informat, programat si invitat sa efectueze concediul, dar a refuzat in mod deliberat, zilele care depasesc perioada legala de report pot fi pierdute.
Concluzie
Decizia nr. 40/2026 aduce o clarificare necesara: termenul de prescriptie pentru solicitarea compensarii in bani a concediului de odihna neefectuat incepe sa curga la incetarea raportului de munca sau de serviciu, deoarece numai din acel moment plata devine posibila.
Hotararea nu permite insa acumularea nelimitata si automata a zilelor de concediu. Pentru perioadele care depasesc termenul legal de report trebuie analizata conduita partilor.
Angajatorul trebuie sa demonstreze ca a oferit efectiv concediul si ca l-a informat corespunzator pe salariat. La randul sau, salariatul nu poate transforma in mod deliberat dreptul la odihna intr-un beneficiu exclusiv financiar.
Mesajul practic este simplu: zilele de concediu trebuie acordate si efectuate, nu doar pastrate intr-un sold. O administrare corecta, transparenta si bine documentata protejeaza atat dreptul salariatului la odihna, cat si angajatorul in cazul unui control sau al unui litigiu.
Reglementare:
- art. 146 alin. (2) si (3), art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, art. 7 din Directiva 2003/88/CE si Decizia ICCJ nr. 40/2026.
Sursa: Decizia ICCJ nr. 40 din 9 martie 2026, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 11 august 2026.
Acest răspuns vă este util?
Vă rugăm să ne lăsați o recenzie pe google:
Mulțumim!
Articol scris de catre Mariana Bunta, in data de 16 august 2026.
Pot spune despre mine că domeniul resurselor umane și activitățile adiacente acestuia reprezintă un real interes și pasiune, acest lucru dovedindu-se și din experiența de peste 17 ani pe care o am în acest domeniu, mai ales în firme de producție sau în firme de contabilitate.
