Instanța supremă: Declarația rectificativă. Ce își poate corecta contribuabilul prin depunerea acesteia?
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, a prevăzut în art. 105 alin. (1) că, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale, contribuabilul/plătitorul poată să-și corecteze singur Declaraţia de impunere.
Legiuitorul nu a prevăzut la momentul edictării textului de lege respectiv ce înțelege prin „corecturile” pe care le poate face contribuabilul/plătitorul în cadrul Declaraţiei de impunere.
Așadar, s-a constatat în practică că această normă -art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015- este susceptibilă de interpretări contrare.
Astfel, unii practicieni au fost de părere că textul de lege are în vedere doar erori materiale sau formale de consemnare, în timp ce alți practicieni au fost de părere că textul de lege are în vedere orice mențiune relevantă din conținutul său pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale.
Tocmai de aceea, având în vedere opiniile diferite referitoare la interpretarea textului respectiv de lege, instanţa de judecată- în cazul nostru Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal , verificând şi constatând că asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea cauzei respective Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii respective de drept.
1. Ce a decis instanța supremă referitor la chestiunea de drept mai sus menționată?
Prin Decizia Înaltei Cur‘i de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) nr. 61/24.02.2025 în dosarul nr. 2468/1/2024 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 16651/3/2021, prin care s-a solicitat pronunţarea următoarei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și a stabilit că:
În interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale și atât timp cât nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare, contribuabilul/plătitorul își poate corecta declarația de impunere prin depunerea unei declarații rectificative care să se refere la orice mențiune relevantă din conținutul său pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale, iar nu doar la erori materiale sau formale de consemnare.
2. Care este data de la care decizia instanței supreme devine obligatorie?
Potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, așadar în cazul nostru din data de 24.02.2025 iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Menționăm că, după redactarea considerentelor şi semnarea deciziei mai sus menționate, Decizia ÎCCJ nr. 61/24.02.2025 va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. Ce trebuie să înțeleagă cititorul nostru din conținutul Deciziei ÎCCJ nr. 61/24.02.2025?
Așadar, cititorul nostru trebuie să înțeleagă că instanța supremă- prin Decizia nr. 61/24.02.2025– a dorit să clarifice că, un contribuabil/plătitor își poate corecta declarația de impunere prin depunerea unei declarații rectificative, așa cum este specifica în art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Declarația rectificativă pe care o depune contribuabilul/plătitorul poate să se refere la orice mențiune relevantă din conținutul său pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale, iar NU doar la erori materiale sau formale de consemnare.
De reținut și faptul că respectiva Declarație rectificativă a contribuabilului/plătitorului se poate depune DOAR pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale și atât timp cât nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare.
